Astazi telefonul m-a anuntat: baaa.. faci un an de blog, azi pe 30 ianuarie.
Planuiam sa fac ceva grande pentru ziua de azi, un post mare cu statistici, cu priviri in urma, cu multi invitati, etc. Dar, cand sa scriu, m-a pocnit o totala lipsa de inspiratie. Am zis ca de emotie, ca o fi mai greu prima oara, asa ca asteptam 2 ani de blog, ca sa punem ceva retrospectiv aici :)
De acum posibil si pe Nexus. Desi oficial inca nu e disponibil pe Android pentru download, si nici nu merge in full screen pe Nexus, totusi IGO-ul a fost facut sa mearga pe Android. Si ce bine merge :D
Supararea e ca, la fel ca si pe iPhone, e disponibila doar varianta AMIGO care zic ei e mai finger friendly. Eu prefer versiunea clasica de iGO8, dar asta e. Ma multumesc cu ce am.
Abia astept sa apara versiunea oficiala, pentru ca vreau sa mi-o cumpar, sa am imagine full-screen si nu numai. E posibil si acum, dar necesita Root-area telefonului si nu vreau sa fac lucrul asta. Inca :)
… asa ca, a venit momentul pentru poza pe paturica. Cine nu are poza pe paturica in pielea goala de cand era mic, sa ridice mana :) … eu am, Oana are, si am vrut ca si copilul nostru sa aiba. Cand s-o face mare mi-o zice daca i-au placut sau nu. Pana atunci, ta-daaaa:
Si pentru ca ieri a fost zi de pozat, i-am facut si la baita cateva poze:
Daca nu sunteti la curent, atunci va tin eu. Am de ce. Organizatorii prestigiosului concurs de fotografie alb negru Spider Awards au anuntat nominalizarile si premiile editiei a 5-a.
LIVE, timp de 3 ore s-au putut urmari pe rand nominalizarile si premiile fiecarei categorii. Am avut 6 fotografii in concurs, din care 3 au fost nominalizate. Din cele 3, una a luat Honorable Mention la categoria Abstract. O vedeti mai sus, sau pe site-ul concursului.
Pentru multi compatrioti, daca un concurs nu are premii in bani (sau mai stiu eu ce alta forma palpabila ca premiu), atunci nu se merita. Ei bine, eu sunt mult mai mandru de aceasta mentiune decat orice alt premiu care l-am luat pana acum. De fapt, mai sunt altele de care sunt mandru: o mentiune Lucie Awards, un Bronz FIAP, doua Aur AAFR … si da, toate sunt doar recunoasteri, nimic palpabil ca premiu, insa pentru mine inseamna foarte mult.
Felicitari Domnului Cosniceru pentru premiul III la Natura. Mai sunt si alti romani nominalizati, felicitari tuturor. E un mare lucru.
Iata juriul:
Michael Shulman- MAGNUM, New York
Juliet Hacking – SOTHEBY’S, London
David Heffel – HEFFEL FINE ART AUCTION HOUSE, Toronto
Filippo Tattoni-Marcozzi – GOSS MICHAEL FOUNDATION
Denis Curti – CONTRASTO, Milan
Roger Szmulewicz – FIFTY ONE GALLERY, Belgium
Deborah Harris – THE ARMORY SHOW MODERN, New York
David Clarke – TATE GALLERY, London
Martin Rogge – FLATLAND GALLERY, Utrecht
Baudoin Lebon – GALERIE BAUDOIN LEBON, Paris
Alessandro Botteri Balli – ARTE F, Zurich
Rebecca Bedrossian – COMMUNICATION ARTS
Andrea de Polo- FRATELLI ALINARI, Florence
David Peckman – HAMILTONS, London
Steffi Schulze – CAMERA WORK PHOTOGALERIE, Berlin
Alice Miller – PLUM COMMUNICATIONS
Valerie Racine & Guy Langevin – PHOTOLIFE, Canada
Esther Woerdehoff – GALERIE ESTHER WOERDEHOFF, Paris
Sandra Byron – SANDRA BYRON GALLERY, Sydney
Darren Ching – PDN
Roger Sonnewald- J.J. HECKENHAUER GALERIE, Berlin
Jurriaan Van Kranendonk – VAN KRANENDONK GALLERY, The Hague
Nadav Baker – OBSCURA GALLERY, Melbourne
Nadia Shira Cohen – VII AGENCY
Sylvain Di Maria- LILE AUX IMAGES, Paris
Jully Fernandes – GALERIA DE BABEL, Sao Paulo
Andrea Hinteregger – ARTREPCO, Zurich
Philip Glaser – BILLIRUBIN GALLERY, Berlin
Kate Stevens – HACKELBURY FINE ART, London
Conrad Hechter – STUDIO MAGAZINES – Munich
Martha Tepper Takayama – TEPPER TAKAYAMA FINE ARTS
Andreas Schroyen – EPSON KUNSTBETRIEB , Dusseldorf
Am vrut sa ies din casa, ca am vazut mult soare afara dupa atatea zile de ninsoare. A fost o pacaleala, ca erau de fapt vreo -11 grade, inghetai instant. Si totusi, l-am sunat pe Cristi si cu a lui Lili, am iesit undeva langa Bucuresti. Stiam amandoi niste lacuri si am zis ca ar fi o treaba sa pozam un lac inghetat.
Ei bine, lacurile erau inghetate, insa peisajul din jurul lor, dezarmant. NU cred ca mai exista in jurul Bucurestiului, chiar si la 30+ km distanta vre-un lac “nepopulat” de viloaie si casoaie de prost gust, de mii de culori care de care mai tipatoare si inaltimi ametitoare. Groaznic.
Bogdan Panait ma intreba de ce nu ies la pozat in Bucuresti si in jur.. ei bine, uite de asta nu ies. Nu ai unde. Sau poate sunt eu tampit si m-a parasit complet inspiratia (e posibil ca nu am mai pozat de mult).
Ii multumesc insa lui Lili care inca o data nu s-a suparat sa ii fac cateva poze :)
Aveam o vorba la servici cu fostii mei colegi: “bucuria unui handicapat” :) .. stiu ca suna urat, dar contextul in care noi foloseam expresia era cat se poate de haios. Se referea strict la bucuria imensa pe care oricare dintre noi o resimtea cand batea de rupea la un joc pe internet, dupa ce in prealabil lucrase la el cateva luni bune. Jocul se lansa pe piata, si primele zile noi rupeam in doua tot ce misca, ca deh, eram “tatici” …
Nu tinea mult aceasta bucurie, ca veneau baietii cu gamingu’ in sange si ne rupeau oasele dupa ce se obisnuiau cat de cat cu jocul. Dar aia era bucuruia unui handicapat.. a noastra :p
Cam asta am resimtit oarecum cand am pus mana pe Nexus.. nu ca l-as fi testat inainte.. ci din simplu fapt ca stiam ca sunt printre putinii fericiti din Romania care il are :p .. las videoclipu sa vorbeasca, ascultati acolo efecte sonore involuntare :p
Cam asta e bucuria unui handicapat :) (No offence to anyone!)