Am avut onoarea sa fiu ales fotograful oficial, mai ales ca aveam de platit o datorie veche de 4 ani, pentru ca in 2006, Alex a fost cel care a surprins atat de frumos in imagini nunta noastra.

Nu va spun ce greu este sa fotografiezi un eveniment important in care “client” iti este un alt fotograf, m-au trecut toate transpiratiile, facand tot posibilul sa ma ridic cel putin la asteptari. Dupa feedback-ul primit de la miri, am rasuflat usurat, si mi-am facut curaj sa public si aici o parte din fotografii

La final, toata lumea era obosita:

PS: ce-am mai cascat cat am lucrat la pozele astea cu cascatul pe banca … va doresc la fel :) (postati un comment daca v-a luat cascatul)

http://fishki.net/comment.php?id=55458

Cateva cadre de acolo, sa va fac un pic curiosi :)

Imaginile de la petrecerea de dupa intalnirea de la liceu, le gasiti aici. Imi cer scuze pentru calitatea groaznica a lor, dar trebuie sa ma intelegeti ca nu puteam sa nu beau un pahar cu fiecare, iar asta s-a rasfrant in imagine :p

Va pup,

Alin.

De ce? Pentru ca nu le folosesc atat de mult cat as fi crezut, nu se justifica sa tin banii blocati in ele, cand eu tot blituri mici folosesc, cu mult mai multa comoditate, usurinta si frecventa. Asadar, vand urmatoarele:

2x Excella Premier Plus 1000 watts2x Softbox 40×120 cm

2x Stativ inaltime max 2.9 m

1x Geanta carat blituri

Intregul kit se vinde cu 2700 ron. Am dat pe ele in 18 Nov 2008 3300 ron si de atunci le-am folosit maxim de 10 ori din pacate. Sunt in garantie la f64 pana in nov 2009. Pretul de nou numai pentru cele 2 blituri este de 2600 ron. Deci, practic softboxurile, stativele si geanta va ies toate la 1 mil :). Si repet, sunt ca noi. Accept orice test!

De asemenea vand si un Ring Flash pentru Nikon SB-800 (in poza e varianta identica pt flashuri Canon) – model RayFlash – cel mai performant din toate aparute pana acum pe piata, deoarece la interior are fibra optica ce conduce uniform lumina de-a lungul intregului cerc din jurul obiectivului, neavand hot-spot in zona de sus.

Pretul din magazin este 546 ron, il vand cu 400 ron. Practic nefolosit, ca nou.

Tot ce vand acum, vand pentru a-mi cumpara alte cateva SB-uri, asa ca sunt dispus sa accept si schimb cu Nikon SB-800 sau SB-900 (eventual si un SB-26). Diferenta o calculam in functie de nr de SB-uri si de pretul estimat al acestora.

Stiu ca e criza, dar acum se fac cele mai bune investitii :)

100% natural – o sculptura moderna realizata din pet-uri si resturi de plastic in fata parcului Cismigiu

De aceea, majoritatea obiectivelor mai vechi aveau o indicatie a focusului pentru infrarosu, un mic punct putin la stanga indicatiei de focus din vizibil. Din pacate cele mai noi obiective au pierdut aces “feature”. Pana acum nu am vazut nici un zoom din seria G (adica fara inel de diafragma – alta prostie dupa mine) sa aiba acest punct (de cand cu digitalul, majoritatea producatorilor de camere foto se gandesc probabil ca nu mai trage nimeni in IR – nimic mai gresit, eu trag)

Pana acum ceva timp, m-am bazat pe 18-70-ul meu din kit-ul de D70s deoarece se descurca minunat in IR cu diafragma inchisa peste 5.6. Erau mici probleme de focus daca aveam ceva obiecte in prim-plan, dar nu atat de enervante daca erai un pic atent.

Nu stiu insa ce m-a apucat, dar mi se pusese pata sa ii corectez si aceasta mica problema de focalizare, si anume sa modific direct aparatul, sa il calibrez pentru focus direct in IR. Stiind ca avem service Nikon in Romania, am zis sa apelez la serviciile pro ale inginerilor de acolo. In plus de asta, de cand facusem modificarea cu adaugarea filtrului IR direct pe senzor, am prins intre filtru si senzor 3 firicele de praf, care se vedeau de mai mare dragul in fiecare poza pe care o faceam, fix pe cer, in stanga. Asadar, duc aparatul in service, se uita baietii la el, merg cu el in spate, se pun intrebari si in cele din urma mi-l accepta pentru calibrare focus IR, desi nimeni nu mai facuse asa ceva.

Desi in momentul primirii in service ti se spune ca vei fi contactat in maxim 10 zile sa ti se dea un estimat de cost, eu nu am fost contactat. Ba mai mult, a trebuit sa dau vreo 3 telefoane, sa astept nu mai putin de 3 saptamani si sa insist ca il iau asa “nereparat” daca pana la sfarsitul saptamanii nu il primesc. L-am luat in cele din urma.

Soc!!! Aparatul nu mai focaliza nici macar ca inainte. Probabil, dorind sa corecteze problema cu obiectele din prim plan care nu ieseau in focus corect datorita diferentei de lungime de unda, cei din service s-au gandit ca un front focus fortat va ajuta. Ei bine, nu a ajutat, ba din contra, s-a dus naibii orice sansa de a mai realiza vre-un peisaj cu aparatul. Datorita front focusului, infinitul era pierdut pentru totdeauna. Nu mai puteai avea clar la infinit sub nici o forma, nici macar focusand manual :(. Am ramas profund dezamagit, si mi-am blestemat zilele pentru faptul ca l-am dus in service. Faptul ca scapasem de punctele de praf nu ma ajuta cu nimic.  Si cu banii luati si cu aparatul inutilizabil.

In poza de mai sus, focusul l-am facut pe copacii din ultimul plan (deci la infinit). Deja nici al doilea copacel din planul de mijloc nu mai e in focus. Doar primul, de ai fi zic ca am tras cu 2.8 si am facut focusul pe el. Primul impuls a fost sa sun la service, sa fac scandal. Mi-am dat seama aproape imediat ca as face degeaba acest lucru. In cel mai bun caz, ma chemau iar cu el in service, as fi stat iar nu stiu cate zile si tot nu cred ca problema s-ar fi rezolvat. Una e in laborator unde toate sculele sunt calibrate pentru domeniul vizibil si aparatele normale si alta e in teren, cand incerci sa fotografiezi in IR si te lovesti de problemele inevitabile de focus. La fel de bine i-as intelege pe cei de la service daca mi-ar spune ca lor testele le arata totul ok. Poate ca asa si este, insa in realitate altfel stau lucrurile, si daca nu e cineva care chiar intelege ce si cum atunci cand vine vorba de IR, degeaba incearca sa ma ajute.

Daca nu mi-ar fi primit aparatul in service, poate ca as fi fost mai suparat pe ei decat sunt acum, cand mi l-au primit dar rezultatele nu au fost cele asteptate, ci din contra, mai rau. Puteau macar sa faca o proba afara, sa vada ca nu e ok, si sa imi spuna ca au incercat dar ca nu se poate. Ce nu mi s-a parut ok, e ca am platit o calibrare degeaba, ba chiar am platit ca aparatul sa imi fie decalibrat de tot. Pentru asta sunt oarecum suparat. Nu e vorba de o suma mare, deci nu banii sunt problema. Problema e ca nu si-au asumat un esec.

Vazandu-ma cu aparatul inutilizabil, m-am apucat sa fac ceea ce trebuia sa fac eu de prima oara, si anume sa mi-l calibrez de unul singur. Nu e mare lucru, dar initial am zis sa apelez la service. Asta e. Am reintrat pe un site pe care il descoperisem mai demult, si chiar daca aici nu era vorba de IR, ci de probleme de focus in general ale D70-ului, am putut aplica pasii intocmai pentru o calibrare asa cum mi-o doream.

Timp de cateva ore bune, am bibilit la calibrare, invartind de 2 surubele din camera oglinzii si realizand poze de test pe o grila lipita pe balcon, in soare puternic. A fost nevoie de o zi cu soare puternic, atunci cand radiatiile IR sunt la nivel maxim.Ideea cu aceste 2 surubele e simpla. Ele nu sunt perfect centrate fata de axul propriu de rotatie astfel incat atunci cand sunt rotite isi modifica pozita, iar oglinda care se sprijina pe ele, va fi la fiecare schimbare de unghi in alta pozitie, modificand si focusul.Nu o sa stau sa explic ceea ce e perfect explicat pe site-ul de care povesteam mai sus (tot de acolo am imprumutat si pozele si de aceea au link catre site-ul de provenienta). Cert este ca am reusit sa il calibrez asa cum am vrut, iar acum functioneaza perfect, focalizand fara probleme in IR.

Azi am fost cu Oana prin Cismigiu si Gradina Botanica, asa ca a fost un moment perfect sa iau cu mine IR-ul (asa imi place sa-i zic D70s -ului modificat). Mai jos cateva poze din iesirea de azi.

Mai jos, doua fotografii in infrarosu colorat

Si altele convertie in alb-negru

La dimensiunile alea cred si eu ca trebuie sa isi odihneasca fundul. Apropos, are si paturica, sa nu il jeneze aschiile.

Alea Sahistilor. Asa ne arata indicatorul. Insa nimeni nu juca sah, doar rummy si table. Sah-ul e prea greu, e criza si de creiere.

E vorba de fotografia de nunta (si nu numai), care initial a inceput ca o joaca: fotografiat la nunti la prieteni, pur si simplu din placerea de a poza oameni care se simt bine. Nu am acordat atunci o importanta prea mare, ci pur si simplu surprindeam instantanee, care ulterior au fost apreciate de acesti prieteni si de prietenii lor, care urmau sa aiba nunti, botezuri, cumetrii… (ca sa citez din clasici)

Asa a inceput totul, si desi cererile au devenit din ce in ce mai mari si mai dese, am refuzat cu incapatanare sa ma promovez in acest domeniu, am refuzat sa merg la multe solicitari, chiar daca asta insemna sa renunt la un venit in plus. Am preferat sa fac in continuare fotografie din placere si nu pentru bani. Astfel am mers doar la evenimentele unde simteam ca o sa ma simt bine si o sa pot face ceea ce imi place si cum imi place. Nu am postat niciodata fotografii de la nunti sau evenimente asemanatoare, decat cu ocazii foarte rare si nu pe site-ul personal. Eram hotarat la un moment dat sa fac un site dedicat acestora, dar din nou, am renuntat.

De ce public acum asta, sau de ce voi publica de acum inainte si fotografii de eveniment? Nu pentru a ma promova, ci doar pentru a arata si altor persoane in afara de mirii in cauza si invitatii lor, ceea ce fac. Blog-ul a devenit dintr-o data locul ideal pentru asa ceva.

Anul acesta am rarit si mai mult evenimentele pentru simplul motiv ca sotia mea este insarcinata si prefer mai mult sa petrecem impreuna un weekend frumos, decat sa fiu plecat la o nunta. Un alt motiv pentru care am micsorat numarul de evenimente la care particip ca fotograf il reprezinta zidul de care te lovesti aproape de fiecare data cand discuti pretul cu viitorii miri. In Romania cultura oamenilor in domeniul fotografic (si nu numai, e vorba de artele vizuale in general) este zero. Cei mai multi inteleg sa plateasca in medie:

• 700-1000 euro pe rochia de mireasa – este cea mai importanta zi din viata unei mirese si vrea sa arate cat mai bine posibil. Sunt de acord si inteleg asta, chiar daca inseamna o cheltuiala mare doar pentru o noapte

• 1500-3000 euro pentru muzica – lumea trebuie sa sa simta bine si cum ar putea face asta daca muzica nu e buna. Ce conteaza ca e doar o noapte, ca pe o ureche intra si pe alta iese, ca e Gutza sau Marcel Pavel, ca e DJ sau formatie – important e sa placa invitatilor (ca doar pentru ei e nunta, nu?)

• 80-150 euro pentru un meniu – si mancarea e importanta ca nunta sa iasa bine. Sarmalele sunt demodate, acum sunt bune doar icrele de manciuria (pe care saraca bunica de la tara nici nu stie cum sa le manance si le lasa deoparte ca nu-i plac “margelele alea portocaliile”), somonul fumee (cu accent pe penultimul e), si cine stie ce alte minunatii nelipsite de la o nunta pe cinste. Pe gura intra, pe unde stim cu totii iese …

• 1500-2000 euro pentru aranjamente florale si huse la scaunele de doi lei pe care restaurantele inca le poseda de pe vremea lu Ceasca… nu conteaza ca restaurantul ar trebui sa se ocupe de imaginea in fata posibililor clienti, mirii platesc degraba firmele de decoratiuni, sa nu se faca de ras cu o locatie de 2 lei. Si nici nu conteaza ca toate acestea sunt doar pentru o noapte, ca mai toate cele de pana acum

• de jocuri de artificii (1000 euro – 10 minute), de limuzina de nspe metri sau de altele nu mai pomenesc, ca ma enervez si mai tare

Toate acestea sunt lucruri “normale” pentru miri si le au calculate la buget pentru ziua cea mare.

Cand vine insa vorba de pozele de la nunta lor, de o investitie pe viata, la care poate si nepotii se vor uita cu placere, atunci trebuie facute economii de proportii.

Pai cum sa ii dai fotografului mai mult decat sefului ospatarilor?!?… ce mama ma-sii, ca presteaza la fel ca ceilalti, servicii. Apasa pe un buton acolo aproape 20-23 de ore in continuu, de la ras-frezatul mirelui, la hora miresii .. ei si? Ce conteaza ca ti-l doresti neaparat la nunta ta, ca “face poze bune”, ce conteaza ca are ani de experienta in spate, munca apreciata national si international poate, cand la 300 de euro gasesti pe net “firme de pozat-filmat nunti-botezuri”, care in banii astia:

• iti si filmeaza,
• iti si pozeaza
• si iti mai dau si poze in album.
• Nu conteaza ca e acelasi om care in acelasi timp face ambele operatiuni: filmeaza (pantofii sai cel mai des) si iti face si poze.
• Si de asemenea nu conteaza ca acest om e de fapt un pusti de 17-18 ani care stie sa manevreze ambele aparate pe auto, care e mai mult decat incantat sa primeasca pentru munca sa 50-75 de euro din cei 300, si care isi alege si niste locatii excelente de pozat, precum cea de mai jos

• Nu conteaza ca albumul e din tzipla chinezasca autocolanta si ca pozele au dimensiune de abia se vad ochii miresei.

Cum sa conteze cand costa doar 300 euro? Si eventual si cu plata in rate.

Cam asa sta treaba de cele mai multe ori, si degeaba te chinui sa le explici oamenilor, ca munca ta nu inseamna numai cele 20-23 de ore de fotografiat, ci mai inseamna si alte zeci de ore de post-procesare, de curent electric consumat, de bani investiti in softuri scumpe, in componente hardware nu tocmai ieftine. Nu inteleg, sau nu vor sa inteleaga.

Ei bine, atunci nici io nu inteleg sa ma vand pe 2 lei. Nu traiesc din fotografie deci mi-e tot una daca accept sa fotografiez la o nunta sau nu. Muncesc intr-o multinationala si banii pe care ii castig eu impreuna cu sotia mea ne ajung sa traim o viata frumoasa si fara strangeri de curea. Asa ca de aceea prefer sa fac o selectie drastica cand vine vorba de posibili clienti. Vreau sa vad ca inteleg si apreciaza munca mea si ca acorda importanta cuvenita fotografiilor din ziua nuntii lor. Noi sa fim sanatosi si fara griji ca astia micii

Mai jos setup-ul “obisnuit” pentru mine, cu 2-3 blituri amplasate strategic in locatie.