Am sarbatorit cu o noua sedinta foto nud :), mai ales ca trebuia sa pozam perechea de aripioare ce i-au crescut sa acompanieze antenutele din par. A fost foarte fericita si expresiva.
Pregatirea pentru sedinta foto a debutat cu o masa pe cinste, pentru prea-fericirea burtihanului
pentru ca saracul cerea si se vedea pe fata ei.
Cum a venit mancarica, deja i s-a schimbat infatisarea.
Intre timp, unchiu’ Mario de la Atelierele Albe isi facea de lucru prin “studio”, experimentand directii artistice nemaincercate pana atunci.
Vazandu-l asa ocupat, si inspirat m-am gandit ca e bine sa ii pun talentul la treaba, si l-am rugat sa ne faca niste making-of-uri, sa ramana pentru posteritate. Insa incalzirea si a lui si a Andreei s-a facut in cateva poze cu tati (adica cu mine, cam nebarbierit si netuns ce-i drept)
Cand am intrebat-o daca e gata, Andreea n-a stiut ce sa imi raspunda
Cand i-am zis ca ii pozam si aripioarele, nu mai putea de nerabdare si uimire
Insa imediat si-a amintat ca mancase cam mult, si e posibil sa se vada burtihanu
I-am explicat ca din fata nu se vede, si i-am si demonstrat
A zis cam cu juma de gura: Fie!
Si ne-am apucat de treaba:
Si uite asa, am pozat pana am cazut pe jos:
In incheiere, ca tot avem si poze de making-of, va arat setup-ul pe care l-am folosit: un SB-900 intr-o umbrela si comandat cu blitul de pe aparat. Ce a fost cel mai tare, e ca si micul Panasonic de care va povesteam eu mai demult, s-a descurcat minunat in a comanda SB-ul si a si expune corect pe deasupra, cu lumina suplimentara venita de la acesta.
Aceleasi imagini si aceeasi poveste, insa aranjate sub forma de filmulet. Un fel de slide-show (daca scrisul trece prea repede si nu apucati sa cititi, puteti pune oricand pauza :) )
A trecut. A fost frumos. Insa, tot ce e frumos se termina repede. Mai mult mi-a luat sa selectez din cele cateva sute bune de imagini pe care le-am facut cu micul meu prieten de drum, si anume Panasonic-ul FX 150.
Am avut ceva probleme de cand a inceput luna asta, nu o sa scriu despre ele pentru ca ma enervez si mai tare si vreau sa uit cat mai repede. Din acest motiv, si din cauza ca am fost foarte ocupat imediat ce am revenit din concediu, nu am apucat sa postez nimic legat de Sicilia.
Nu o sa povestesc prea mult despre ce am facut si ce am vazut, pentru ca am pus online povestea in imagini si cuvinte. Cea vreau sa mentionez aici, e din nou impresia pe care mi-a lasat-o minunatia asta de Panasonic. Am ramas placut impresionat de imaginile pe care le-a capturat, in tot felul de conditii de lumina: dimineata, soare puternic, apus, seara, vreme innorata etc.
Am folosit la maxim “scenele” si asta o recomand tuturor posesorilor de aparate care au o forma sau alta de scena incorporata: chiar daca e un fel de auto si nu poti modifica mare lucru, diferenta dintre acestea si modul full-auto este ca ajuti foarte mult aparatul sa inteleaga ce anume vrei sa fotografiezi si cum sa expuna, cum sa focalizeze si cum sa se adapteze in situatia respectiva. Asadar, daca aveti moduri: portret, peisaj, apus, macro, plaja, copil, sport etc. folositi-va de ele.. s-ar putea sa aveti o surpriza si sa vi se para ca detineti alt aparat decat cel de inainte.
Ca minusuri i-as putea reprosa lipsa totala de control al focalizarii. De ce spun asta, este pentru ca in anumite situatii cu lumina si contrast scazute, aparatul are ceva probleme de focalizare. Singurul lucru care i l-as fi cerut era o focalizare la infinit (pentru o scena de peisaj). Nu reuseai sa faci acest lucru. Am gasit insa un ocolis la aceasta problema, si anume trecerea in scena “Aerial photo”. Aici, aparatul seteaza automat focalizarea la infinit. E ceva, dar puteam foarte bine sa uit de acest mod si sa plang ca nu pot fotografia scena dorita.
Un alt lucru neplacut e lipsa scenei “Macro”. Pur si simplu nu exista si e pacat, pentru ca aparatul e foarte bun la macro. Singurul mod in care poti fotografia in macro este sa treci pe modul Program sau full Manual (P sau M) si sa activezi functia macro. Si aici am gasit o smecherie, si anume utilizarea scenei “Food” cu blitul blocat pe off. E bine ca macar asa se putea.
Un ultim lucru pe care i l-as “reprosa” e faptul ca e asa mic incat e imposibil sa te desparti de el. Il tineam peste tot dupa mine, ca te miri de unde aparea ceva interesant de fotografiat.
Cele cateva imagini care “impanzesc” acest post, sunt doar o invitatie sa vedeti si sa cititi intreaga “aventura” din Sicilia, postata online pe serverele Picasa. Pentru aceasta dati click aici sau pe oricare din imaginile din articol.
Ca tot nu am apucat sa mancam sa ne saturam de “fructe de mare” prin Sicilia (nu ca nu erau de ajuns, ci ca erau destul de scumpe), ne-am gandit sa dam o fuga prin Metro si sa cumparam ceva de-ale gurii, tot in stil mediteraneean. Cum doar acolo vazusem “fructe de mare” proaspete, ne-am dus direct si am cumparat o frumusete de creveti si 2 caracatite proaspete.
Ajunsi acasa, a sosit momentul sa imi “arat muschii” si la bucatarie, asa ca va prezint un making-of :)
Reteta salata de caracatita
Ingrediente:
1-2 caracatite proaspete
1-2 lamai
1 ceapa
piper boabe
boia iute
sare
zahar
o legatura patrunjel
1-2 catei de usturoi
ulei masline
Intr-o oala mare se pune apa la fiert impreuna cu ceapa taiata in doua, cateva boabe de piper, sare dupa gust, 1 lingurita de boia iute si o lingurita de zahar. Se ia jumatate de lamaie, se stoarce in apa si apoi se pune si aceasta la fiert. Se adauga si putin ulei de masline.
Cand apa da in clocot, se ia caracatita, bine spalata sub apa rece, si tinandu-se de cap, se introduce de aproximativ de 3 ori in apa clocotita, pentru ca tentaculele sa se “aranjeze” frumos, in forma de spirala.
Dupa ce s-a efectuat operatiunea anterioara, se lasa la fiert la foc mic, aproximativ 40 de minute cu capacul pus. Se verifica daca e fiarta si apoi se lasa sa se “raceasca” o ora in apa in care a fiert.
Se scoate din apa si se pune in chiuveta, in sita de scurgere, lasand apa rece sa curga peste ea, pentru a-i da “textura” specifica.
Cat timp apa raceste caracatita, se curata usturoiul, se scoate miezul (cel care da arsurile la stomac de fapt), se taie cubulete mici si se pune de o parte. Se taie si o legatura mica de patrunjel.
Dupa ce am racit bine caracatita, se scoate pe fundul de lemn si se taie cubulete, punandu-le intr-un castron de salata
Se pune un strat de caracatita, usturoi, patrunjel, zeama de lamaie, putin piper macina si un strop de ulei de masline, apoi inca un strat si tot asa, pana cand se termina ingredientele.
La final, se mai adauga putina lamaie si se “da la frigider”. Este timp sa prajesti si cativa creveti pe grill :)
Pentru ca fotografia nu e singurul meu hobby si pentru ca imi place sa duc lucrurile la extrem de fiecare data cand ma apuc de ceva nou, si inca, pentru ca hobby-urile de obicei se intrepatrund, va prezint mai jos un clip realizat cu noua achizitie, Panasonicul FX150. Dati click pe HD pentru a vedea in rezolutie maxima. Vizionare placuta!
Daca v-a placut, aici gasiti mai multe despre acest hobby cu motor. Blog-ul e tot al meu, l-am facut impreuna cu un prieten (Cristi), si tot cu el am cumparat si modelul termic, un HPI MT2 G3.0.
Pentru ca ma pregatesc sa plec in concediu si pentru ca destinatia aleasa nu e tocmai una in care sa nu ai nici un stres daca te plimbi pe strada cu ditamai camera de gat si tunul montat pe ea, am zis ca am nevoie de o jucarie noua, fix pentru pozele de concediu, de turist, de familie.
Dupa indelungi cautari, citiri de reviewuri si minunari de cate dracii mai inventeaza marketingu’ ca sa ia ochii la fraer, am gasit ceva mic, pe gustul si nevoile mele. Aceasta cautare s-a materializat in urmatoarea jucarica:
Panasonic FX 150
Nu m-a dat pe spate ca are un numar imens de pixeli, mai mult chiar si decat D700-le meu, si anume 14,7 milioane de bucati. Ce sa faci cu atatia pe un senzor asa de mic, in afara de mai mult zgomot. Dar sunt putini cei care inteleg exact cu ce se mananca acesti Megapixeli. Lasand asta la o parte, principalul atuu pentru care am ales aceasta jucarie este obiectivul wide. Putine compacte sunt cu adevarat wide, iar aceasta are un wide de 28 mm echivalent pe filmul de 35.
Din reviewuri reiese ca sta bine si la noise, insa pe mine nu prea m-a convins nici macar la ISO 100, dar nu pentru asta am luat-o. Am lasat de la inceput deoparte gandirea de fotograf cu SLR (bolnav dupa calitatea imaginii) si am incercat sa gasesc ceva care sa raspunda nevoilor mele de familist/turist: mica, rapida, robusta. Constructia este foarte solida, metal negru mat peste tot, ecranul LCD e protejat de un cirstal gros, scratch-resistant iar interfata cu utilizatorul este geniala. Am reusit sa inteleg perfect toate functionalitatile fara a deschide macar manualul. Dupa ceva obisnuinta, am citit si manualul pentru a ma asigura ca nu imi scapa ceva. Nu mi-au scapat decat ceva tips and tricks-uri si cateva shortcuturi, pentru o utilizare mai rapida.
Camera isi face treaba la care o pui si asta e cel mai important. Si ca sa te simti fotograf adevarat …
… pauza de 4 h de cand am inceput sa scriu… m-am aplecat in viteza sa iau ceva de jos si am tras o capatana in coltul biroului. M-a luat cu ameteala, caldura, am fost la Sanador, perfuzie, radiografie, totul ok, doar pielea bulita, fara cap spart (mama, nu ma suna dupa ce citesti asta, chiar sunt ok :) ). Reiau postarea …
… deci ca sa te simti fotograf adevarat, ai si mod M (manual) de fotografiere. O gluma proasta as spune daca vreau sa fiu dragut :). Asta pentru ca ai doar doua diafragme utilizabile: f2.8 si f9 … In loc de M i-as fi zis AA – adica prioritate de doua diafragme… dar intentia conteaza, si e de laudat. Camera asta nu e targetata pentru oameni care vor sa traga pe manual, deci nu am pretentia asta de la ea.
Cireasa de pe tort vine chiar de unde nu ma asteptam. De la modul de captura video. Jucaria trage in HD si o face foarte bine la o rezolutie de 1280×720 in 24 de frame-uri pe secunda. Minunat. Singura limitare, dimensiunea maxima a unui fisier video nu poate depasi 2 Gb. Chiar daca ai card de 8 Gb, trebuie sa faci 4 filmulete de 2 gb. Dar nu e chiar atat de grav. 2 Gb in HD inseamna fix 10 min si 30 secunde de tras in continuu, lucru pe care mai mult ca sigur nu il voi face.
Cam atat acum la prima vedere, urmeaza sa revin asupra camerei dupa ce ma intorc din concediu, cu impresii la cald, dupa ce o voi folosi timp de o saptamana pe malurile mediteranei, la poalele vulcanului Etna. Va pup, destinatia Sicilia!
Cateva imagini trase de proba, si 2 clipuri HD. Dati click pe HD pentru a le vedea la rezolutie maxima. Eu zic ca merita, desi subiectul nu e asa interesant :p
ISO 3200
Later edit: Pentru ca am fost intrebat, aparatul l-am luat la oferta de la f64, a costat 899 Ron cu card de 4gb. Inainte costa 1238 Ron, deci super afacere. Si nu, nu fac reclama nimanui, e pur si simplu o experienta personala si un review strict cu punctele mele de vedere.
