Alin Popescu (dot) eu

Am citit azi ceva f f haios pe blogul lu’ Floreanu, tovarasul de coclauri de la Slobozia, care ne-a dus de cateva ori prin locuri minunate din judet. Am aflat ca lumea din Ivanesti ma stie de satanist. Si pe mine, si pe el si pe frate-miu si pe Narcis si pe Radu, si vreo doua fete si inca un bebe :D

Mai jos povestea, din gura mai sus mentionatului :)

”
tuailait la ivanesti

treceam astazi cu alex prin ivanesti, in drum spre slobozia. vede asta constructia noii biserici si zice: “-ce le-o trebui astora biserica noua, de ce nu o repara pe aia din vale?
-care, mah? zic eu, absorbit de nesimtirea unei turme de vaci, care tocmai atunci se gasise sa treaca strada.
-aia unde au fost satanistii aia asta-vara, de a chemat lumea politia.”
brusc devin atent. din vorba in vorba, recunosc satanistii: unu’ tatuat, altul “cu aripi, dom’le, facea scheme sataniste pe langa biserica!” si altii “cu niste aparate, masurau nu-stiu-ce pe acolo. i-a gonit politaiul.”
sunt in masura, draga alex, sa-ti prezint satanistii: alin, narcis, radu si cu mine. si fireste 2 sataniste, plus un pui – al lui satan, logic…

.”

Mda.

UPDATE: imi cer scuze, am omis a mentiona ca toate fotografiile de mai sus, making-of-ul sesiunii satanistilor, sunt realizate de domnul Floreanu. Ce am pozat eu atunci, cred ca am pus mai de mult pe blog, dar mi-e lene sa caut, asa ca pun aici cateva cadre.

Am prins o ultima imagine in picioare a cladirii vecine. Eram pe fuga, dar mi-au atras atentia razele de lumina care strapungeau praful prin fostele ferestre ale cladirii.

Am fost duminica pe viscolul ala maret in Cismigiu, impreuna cu Cristi si prietena lui, Lili sa facem cateva poze in parc. Un parc pe care speram sa il gasim gol pe acea vreme, insa, spre uimirea noastra era destul de populat. Peisajul era interesant si am declansat de cateva ori, incercand pe cat posibil sa ma feresc de “celebrele” cadre din Cismigiu.

Nu am ratat ocazia sa o pozez din nou pe Lili, care si de data asta a facut fata cu brio capriciilor vremii si ale fotografului: frig, viscol, stai colo, ridica fularul, coboara fularul, stai pe zapada, nu te misca, stai sa reglam blitul, stai sa schimb obiectivul.. si tot asa. Nu a zis nici pas, desi spre final era cam intepenita de frig, si seara mi-a zis ca a apucat-o o mica raceala (sper ca e totul ok acum).

Am tras 99% din timp numai cu 70-200-le la f2.8. Ocazional am pus si SB-900-le la treaba, pentru a putea subexpune un pic ambientul, fara ca lumina de pe model sa se schimbe prea mult. Am avut cel mai tare stativ pentru blitz, si anume cel cu reglaj vocal: mai sus, mai inclinat, mai spre mine etc. Stativul uman :) pe nume Cristi (merci, raman dator)

Si pentru ca tot am avut IR-ul la mine si Lili a vrut cu tot dinadinsul sa vada cum iese in IR (desi am avertizat-o in prealabil de efectul de fantoma dat de infrarosu), iata mai jos un cadru. In apele infrarosii :)

Abia astept sa ies la un munte pentru peisajul adevarat de iarna. Nu stiu cand, dar tot sper sa reusesc.

Atat de tare i-a strigat, ca am auzit perfect de la vreo 50 de metri

Si uite asa au zburat 10 ani de la terminarea liceului. Nu ma apuc aici de nostalgii (desi m-au coplesit in momentul cand ne-am adunat cu totii in sala de clasa) dar voi lasa cateva imagini sa ne aduca aminte de noi, asa cum am fost la 10 ani de la “marea despartire”

Imaginile de la petrecerea de dupa intalnirea de la liceu, le gasiti aici. Imi cer scuze pentru calitatea groaznica a lor, dar trebuie sa ma intelegeti ca nu puteam sa nu beau un pahar cu fiecare, iar asta s-a rasfrant in imagine :p

Va pup,

Alin.