Spania 2010

Dar un lucru bun aduce primavara, si de aia imi place foarte mult ca anotimp: mirosul copacilor infloriti si al ierbii proaspete. Nu ma mai satur de ele. As sta intins toata ziua pe iarba verde, sub un cires inflorit.

Azi era cat pe ce sa fac lucrul asta, dar pana sa ma lamuresc cum sta treaba in gradina Japoneza din Herastrau, a venit un nene gardian sa ne anunte ca e ora 7 si ca se inchide gradina. Asa ca am amanat tolanitul pentru maine, sper doar sa nu ploua. Pana sa plecam, am apucat sa le fac fetelor cateva poze intre miile de flori ale pomisorilor. Doamne ce miros …

Andreea a fost foarte fericita, si drept urmare ne-a bagat un zambet cu tzutzu in gurita.

Am pozat cu batraiorul 28-85 (s-a nascut cam prin 1986, dar e facut sa dureze), cam pe la ISO 1600 in medie. Rezultatele, mai jos (palaria)

We live our lives in two spaces: indoors and outdoors.

We use doors to welcome and to exclude. They are functional and expressive. They are mundane and ordinary. They are beautiful.

Project | DOORS is about seeing the wonder in the everyday. The door is a powerful symbol of how we have chosen to socialize. It speaks to us as individuals, but is also something that is common to people everywhere around the world. We are planning to engage in a social experiment combining the photographic art-form, emotion and functionality. The door will be our passage.

We are already knocking. Your answer should be a photo with a door, a gate or a passage. Your choice.

Just become a FAN of our project and start adding your photos.

Alin Popescu is a fan of

project | DOORS

Cam asa suna invitatia de a participa intr-un nou proiect pe care l-am pornit impreuna cu doi prieteni: John si Cristi. Primul, un american din insorita Californie, scenarist de jocuri video si filme, pasionat la extrem de usi si de cat de diferite sunt ele in intreaga lume, ne-a dat microbul si mie si colegului meu de munca, Cristi. Asa ca ne-am pus pe treaba, am pozat usi prin Bucuresti, am selectat si cateva din usile pozate de John in ultima sa calatorie in Shanghai, si am dus totul mai departe, printr-o pagina pe Facebook.

Ce inseamna asta? Ei bine, ne-am propus sa adunam fotografii cu usi de la toata lumea, din toata lumea. Regulile sunt simple: devino fan si trimite o poza, sau mai multe, cu o usa, poarta sau pasaj. Pentru inspiratie am pus deja cateva fotografii acolo.

Intra!

Mai jos povestea, din gura mai sus mentionatului :)

”
tuailait la ivanesti

treceam astazi cu alex prin ivanesti, in drum spre slobozia. vede asta constructia noii biserici si zice: “-ce le-o trebui astora biserica noua, de ce nu o repara pe aia din vale?
-care, mah? zic eu, absorbit de nesimtirea unei turme de vaci, care tocmai atunci se gasise sa treaca strada.
-aia unde au fost satanistii aia asta-vara, de a chemat lumea politia.”
brusc devin atent. din vorba in vorba, recunosc satanistii: unu’ tatuat, altul “cu aripi, dom’le, facea scheme sataniste pe langa biserica!” si altii “cu niste aparate, masurau nu-stiu-ce pe acolo. i-a gonit politaiul.”
sunt in masura, draga alex, sa-ti prezint satanistii: alin, narcis, radu si cu mine. si fireste 2 sataniste, plus un pui – al lui satan, logic…

.”

Mda.

UPDATE: imi cer scuze, am omis a mentiona ca toate fotografiile de mai sus, making-of-ul sesiunii satanistilor, sunt realizate de domnul Floreanu. Ce am pozat eu atunci, cred ca am pus mai de mult pe blog, dar mi-e lene sa caut, asa ca pun aici cateva cadre.

Nu am ratat ocazia sa o pozez din nou pe Lili, care si de data asta a facut fata cu brio capriciilor vremii si ale fotografului: frig, viscol, stai colo, ridica fularul, coboara fularul, stai pe zapada, nu te misca, stai sa reglam blitul, stai sa schimb obiectivul.. si tot asa. Nu a zis nici pas, desi spre final era cam intepenita de frig, si seara mi-a zis ca a apucat-o o mica raceala (sper ca e totul ok acum).

Am tras 99% din timp numai cu 70-200-le la f2.8. Ocazional am pus si SB-900-le la treaba, pentru a putea subexpune un pic ambientul, fara ca lumina de pe model sa se schimbe prea mult. Am avut cel mai tare stativ pentru blitz, si anume cel cu reglaj vocal: mai sus, mai inclinat, mai spre mine etc. Stativul uman :) pe nume Cristi (merci, raman dator)

Si pentru ca tot am avut IR-ul la mine si Lili a vrut cu tot dinadinsul sa vada cum iese in IR (desi am avertizat-o in prealabil de efectul de fantoma dat de infrarosu), iata mai jos un cadru. In apele infrarosii :)

Abia astept sa ies la un munte pentru peisajul adevarat de iarna. Nu stiu cand, dar tot sper sa reusesc.