Cam atat despre Fotomaraton.

____________________________

Cum doar atat? Pai da, daca ar fi sa ma iau dupa cat de putin promovat a fost si este acest eveniment interesant, cam atat ar trebui sa scriu: 2 cuvinte, o poza si un link. Este mare pacat. O idee minunata, promovata probabil doar in Iasi. De fapt, dupa cum pe site scrie:

CUM PROMOVĂM?

• bannere: pe bulevardele centrale (Carol I, Ştefan cel Mare);
• panouri outdoor în oraş;
• anunţuri în ziare, reviste de timp liber, pe site-uri (care site-uri?!?!);
• spoturi radio;
• ştiri TV;
• publicarea celor mai bune fotografii pe site-uri specializate;
• site-ul CCF şi site-ul evenimentului, cu informaţii legate de organizare şi regulament, noutăţi şi postarea fotografiilor câştigătoare

Nu tu o vorba pe bloguri foto, pe site-uri de “specialitate” (daca se pot numi asa cele din Romania), nu pe Twitter sau Facebook, ca tot sunt la moda ca unelte excelente de promovare. Nimic. Ma rog, am aflat de data desfasurarii de pe site-ul Nikonistilor, adica unul din sponsorii evenimentului. M-am inscris in penultima zi, si vineri seara am taiat-o spre Iasi, unde am fost gazduiti de sora unui prieten foarte bun (nu pot sa ii zic “cumnat”, inca :p). Un drum cu peripetii, plin de masini, ploaie si ceata  - drept urmare s-a blocat de 2 ori, o data inainte de Urziceni, unde o masina trosnita pe marginea drumului, era atractie pentru gura-casca si astfel, efectul “butterfly” si-a spus cuvantul: de la o simpla incetinire a cretinilor, la 2 km in spate traficul inghetase. Imediat ce am trecut de acea masina, traficul a redevenit fluent, pana dincolo de Focsani, unde la 30 km de Bacau, la 5 minute inaintea noastra, a avut loc un accident urat intre un tir si 2 autoturisme – rezultat, 1h si putin stat pe loc si frecat menta :(

Am ajuns in cele din urma aproape de miezul noptii dupa doar 420 km si vreo 9 ore pe drum (Romanica sa traiasca). M-am trezit la ora 7 ziua urmatoare si m-am prezentat la CCF sa imi iau legitimatia de participant si sapca de rigoare, pentru identificare in traseu. Am ramas placut impresionat de cum se miscau lucrurile in Centrul Cultural Francez, o gramada de tineri care se ocupau de participanti, cu inscrieri, legitimatii si informatii. Initial am zis ca o sa stau o ora, pentru ca era o aglomeratie foarte mare la intrare, dar totul a mers ceas. In 10 min aveam legitimatia, si asteptam primele 6 teme, pentru prima parte a zilei.

Cat am mai stat pe acolo, am socializat cu 2-3 pustani, care vazandu-ma ca imi reglez aparatul (trebuia sa scot datele personale din EXIF, pentru ca juriul sa nu stie a cui e poza decat la final) m-au rugat sa ii ajut si pe ei sa isi scoata data de pe poza, iar altul m-a rugat sa il ajut sa puna un DSLR Canon pe modul Black-and-White, ca nu era aparatul lui. Cam atat a fost toata socializarea mea din tot Fotomaratonul (si nu ca nu sunt sociabil), dar voi povesti pe parcurs de ce.

M-am lovit de prima problema organizatorica, atunci cand, inainte de a primi temele am fost informati ca va trebui sa ne facem conturi pe noul site al AAFR pentru a putea urca fotografiile din concurs la finalul zilei. Problema a fost ca eu deja sunt membru AAFR, aveam cont, si insemna sa imi fac inca un cont. Mare lucru nu era, daca nu trebuia sa folosesc aceeasi adresa de email pe care am folosit-o si la inscrierea in fotomaraton, adresa pe care deja o folosisem si la contul initial al AAFR. Pe cine am intrebat, dadeau din umeri, dar in cele din urma mi s-a dat voie sa folosesc alt email decat cel de la inscriere, ca alta metoda nu exista sa se lege vechiul cont de sectiunea dedicata fotomaratonului. Ma rog. Sper sa ma gaseasca si la jurizare, sa nu ma declare abandon :)

Am primit primele 6 teme, urmand ca restul de 6 sa le primim la punctul de control nr.2 aflat in alta locatie decat CCF. De ce oare? Iar, un punct minus la organizare, pentru ca nu s-au gandit la cei care nu erau din Iasi si pe langa stresul de a alerga dupa “teme” mai aveau si stresul de a ajunge in timp util in alta locatie decat cea initiala. Noroc ca era vorba de Mall, si cine nu stie de Mall in orice oras te-ai duce :).

Primele teme au fost:

• 1. Desteptare
• 2. Vecinii mei
• 3. Jocurile copilariei
• 4. Micul print
• 5. Stare de criza
• 6. Interferente cromatice

S-a trecut la poza de grup si apoi s-a dat startul la concurs, dar si la ploaie. Si asa a tinut-o aproape toata ziua. Spuneam ca nu prea am socializat, ca nu am mai avut cu cine. Au disparut toti ca niste soricei, care de care prin cotloanele Iasului. Cat am umblat, nu am vazut nici o sapca rosie pe strada, decat dupa-amiaza la punctul de control nr 2. As fi vrut sa ma leg si eu de un grup de ieseni, pentru ca ei stiau orasul si ma puteau duce si pe mine pe ici pe colo. Dezamagit, suparat de ploaia care nu se oprea, si nevazand nici o oportunitate foto prin zona unde eram, am decis sa plec acasa unde puteam sa realizez o parte din subiecte. Nici porumbeii nu se trezisera la ora aia.

M-am intors “acasa” si impreuna cu gasca cu care venisem la Iasi si cu gazdele, ne-am pus pe realizat temele la interior :). Mi-am luat frumos perechea de blituri cu care venisem si ne-am pus pe tras. Din pacate, ideea organizatorilor de “promovare” a concursului nu s-a oprit inainte de inceperea acestuia, ci are repercursiuni si dupa. Adica: nu am voie, conform regulamentului, sa public imaginile pana nu are loc jurizarea. Adica peste o luna. Pai cum sa scriu eu despre Fotomaraton daca nu pot presara pe ici colo si o imagine? Initial nu vroiam sa scriu nimic, dar am zis ca e pacat, si cum am realizat diferite imagini pentru fiecare tema in parte, macar pe cele care nu sunt in concurs le voi publica. Sa vedem daca ma descalifica pentru asta, desi regulamentul nu spune nimic de alte imagini decat cele din concurs.

Ideea e ca pe parcursul realizarii temelor, m-am abatut foarte mult, prins de cei doi copii gazda, Rares si Alexia, pe care i-am fotografiat in fel si chip alaturi si de micuta noastra Andreea, care se simtea excelent in preajma lor si a miilor de jucarii pe care le aveau :)

Ne-am distrat pe cinste, si fiecare a venit cu idei in realizarea temelor. Am fost o mica echipa in cele din urma si le multumesc. Nu stiu cum s-a facut ora cand trebuia sa ajung la punctul de control nr 2 (adica 15) pentru vizarea legitimatiei si primirea urmatoarelor 6 teme. Abia am ajuns cu 5 minute inainte de expirarea timpului, pentru ca erau si zilele Iasului si centrul era inchis circulatiei (au uitat sa anunte si lucrul asta organizatorii). Urmatoarele teme au fost

• 7. Casele au suflet
• 8. Iasul neiubit
• 9. In graba
• 10. Voluntar
• 11. Inselator
• 12. Numarul meu din Fotomaraton

Daca primele teme au fost destul de usor de realizat si abordat, nu acelasi lucru il pot spune si despre ultimele. M-am hotarat sa infrunt totusi ploaia si totala necunoastere a orasului si pentru realizarea ultimelor teme am ramas in oras. Am luat-o pe unde am vazut cu ochii si dupa 2-3 ore de plimbareala, tot nu realizasem ceva de care sa fiu multumit. Insa am avut ocazia sa ma mai enervez inca o data pe organizatori datorita unei alte cerinte din regulament, si anume ” temele trebuiesc abordate in ordinea primirii lor” altfel participantul risca descalificarea. Pai adica cum nene: primesc tema “in graba” si vad o super situatie, moment unic, o baba care alearga dupa tramvai prin ploaie, sau dupaia o masina de politie care trece si stropeste trecatorii in graba ei si nu pot sa fac poze, pentru ca deh.. nu am ajuns inca la tema aia. Si cand ajung la tema, nimeni nu se mai grabeste, nimeni nu mai e pe strada. O tampenie. A.. si la “Inselator”, cum am luat noile teme, am iesit din Mall si era un nene super colorat, cu papagali daia de ghicesc viitoru’. Un cadru minunat, prin multimea neinteresata. Si nu fac poza, ca deh.. nu am ajuns la tema respectiva. Si io tampit. Macar pozam pentru mine. Mi-au spalat creierii.

Cam asta a fost cu Fotomaratonul. Si in ciuda tuturor piedicilor, mie tot mi-a placut experienta. De fapt ideea in sine. Cam asa s-a vazut Fotomaratonul de anul asta:

Ca incheiere tin sa le multumesc inca o data Simonei si lui Cezar pentru ospitalitatea lor. Multumesc!

Pregatirea pentru sedinta foto a debutat cu o masa pe cinste, pentru prea-fericirea burtihanului

pentru ca saracul cerea si se vedea pe fata ei.

Cum a venit mancarica, deja i s-a schimbat infatisarea.

Intre timp, unchiu’ Mario de la Atelierele Albe isi facea de lucru prin “studio”, experimentand directii artistice nemaincercate pana atunci.

Vazandu-l asa ocupat, si inspirat m-am gandit ca e bine sa ii pun talentul la treaba, si l-am rugat sa ne faca niste making-of-uri, sa ramana pentru posteritate. Insa incalzirea si a lui si a Andreei s-a facut in cateva poze cu tati (adica cu mine, cam nebarbierit si netuns ce-i drept)

Cand am intrebat-o daca e gata, Andreea n-a stiut ce sa imi raspunda

Cand i-am zis ca ii pozam si aripioarele, nu mai putea de nerabdare si uimire

Insa imediat si-a amintat ca mancase cam mult, si e posibil sa se vada burtihanu

I-am explicat ca din fata nu se vede, si i-am si demonstrat

A zis cam cu juma de gura: Fie!

Si ne-am apucat de treaba:

Si uite asa, am pozat pana am cazut pe jos:

In incheiere, ca tot avem si poze de making-of, va arat setup-ul pe care l-am folosit: un SB-900 intr-o umbrela si comandat cu blitul de pe aparat. Ce a fost cel mai tare, e ca si micul Panasonic de care va povesteam eu mai demult, s-a descurcat minunat in a comanda SB-ul si a si expune corect pe deasupra, cu lumina suplimentara venita de la acesta.

Andreea va saluta, pana data viitoare!

si protagonista in persoana

Fotografii din colectia Different Faces by Narcis Virgiliu

Si la final, eu cu moaca mea Priceless :P