Hands on cu nou lansatele Sony 70-200 f/2.8 GM si Planar 50mm f/1.4


In 11 iulie 2016 am participat la Berlin la evenimentul de lansare pe piata al celui de-al 21-lea obiectiv din gama full-frame (montura FE). Al 21-lea intr-un interval de numai 3 ani, lucru pe care nu l-am fi crezut posibil atunci cand Sony a lansat noua gama full-frame mirrorless – seria Alpha 7.


English version is here!


In colaborare cu Zeiss, colaborare ce aniverseaza in acest an 20 de ani de activitate impreuna, Sony a scos pe piata noul Planar T* FE 50mm F1.4 ZA (verifica disponibilitate si pret).

Launching the new Planar 50mm f.15

GM Yann Salmon-Legagneur – Product Marketing Europe

Detalii tehnice gasiti peste tot, eu va voi povesti cum a fost experienta utlizarii acestuia pentru cateva ore, in paralel cu recent anuntatul Sony 70-200 f/2.8, acesta din urma fiind de fapt motivul principal al invitatiei la Berlin.

Cum sunt obiectivele?

Orice numai mici nu sunt 🙂 Daca la un 70-200 f/2.8 te-ai astepta sa fie atat de mare, ei bine, acest Planar 50mm f/1.4 cred ca este cel mai mare 50 pe care am pus mana vreodata. Daca pe A7s-ul meu este complet dezechilibrat, pe noile modele din a doua generatie Alpha 7, cele cu grip-ul marit, se aseaza binisor. Tot mare este, dar parca nu se ma simte “front-heavy”, ca sa zic asa :).

Sony Planar 50mm f/1.4 FE

Planar 50 1.4 pe Sony A7 mII

Obiectivul este construit clar cu videografii in minte, pentru ca inelul de diafragma poate fi folosit atat cu click-uri cat si in miscare uniforma, atat de utila in timpul filmarii. Focusul din pacate este tot “drive by wire” adica nu exista clar un punct de focus minim (apropos de asta, distanta minima de focus este de 45 cm) si nici un punct de focus la infinit, fixe pe obiectiv.

Sunt foarte curios in timpul ce va urma, sa vad evolutia acestui obiectiv dpdv al vanzarilor, pentru ca deja pe piata exista minunatul Sony Zeiss 55mm f/1.8, mult mai mic si cu o calitate a imaginii exemplara. Nu mai zic de recent lansatul 50mm f/1.8 FE (inca nu l-am testat, urmeaza).

Insa este bine cand ai de unde alege!

Seria 50mm Sony FE

Ne-am plimbat prin gradina zoologica din Berlin in grupe de fotografi, avand la dispozitie camere din seria Alpha 7 generatia a doua si un volum impresionant de obiective dintre cele doua noi modele disponibile din iulie pe piata. Bataia evident era pe 70-200 f/2.8 dar cumva foarte putini au fost curiosi sa vada cum se comporta obiectivul si cu noul teleconvertor dedicat, cel de 2x. (1.4 nu l-am vazut disponibil asa ca nu l-am incercat).

Spre nenorocul meu (jur ca ma voi baga in fata la alte evenimente, nu ca pana acum cand am stat cuminte intr-un loc) am prins un A7 mII si 50-ul nou, pentru inceput. Nu ca ar fi ceva rau, dar a7II nu focalizeaza precum a7R II cu tracking serios pe subiect. Iar A7R II-ul cu teleul a ajuns la noi in grup la un jurnalist care a tras tot doar pe Auto. Imi venea sa plang si sa nu mai fac nici o poza :(.

In cele din urma l-am rugat sa mai schimbam din obiective, si pana la urma si camera. I-am multumit ca a acceptat 🙂

Sony 50mm f/1.4 Carl Zeiss Planar T* ZA FE

Este greu sa-ti faci o impresie corecta asupra unui obiectiv dupa numai cateva ore de utilizare, si mai ales intr-o alergatura continua: “hai nu ramane in urma ca te pierzi prin Zoo”. Este cel mai probabil sa vedeti aceleasi imagini pe alte site-uri de profil si reviste online din Europa precum cele ce vi le voi prezenta in continuare, dar chiar si asa am incercat sa fotografiez ce-am vrut, nu ce ni s-a aratat 🙂

50-ul nu este tocmai o focala pe gustul meu, in sensul ca nu o simt prea bine. Dar nu am vrut sa creez poze artistice, ci doar am incercat sa acopar cat am putut din ceea ce am crezut eu ca i-ar putea interesa pe cititori si pe cei dornici sa afle mai multe despre performantele acestui obiectiv.

Pentru mine principalul punct forte (adica dupa care judec) al unui obiectiv luminos nu este cat de sharp este in centru si pe margini ci cum rezolva bokeh-ul, cat de cremos este. E greu de explicat si sunt convins ca pentru fiecare un Bokeh bun inseamna altceva. Pentru mine cuvantul magic este “cremos”. Si noul Planar este al naibii de cremos.

O problema pe care am remarcat-o insa, la fel ca la Batis-ul despre care am scris aici, este faptul ca in anumite situatii obiectivul dubleaza anumite elemente in zona de out of focus, generand astfel un fundal nu tocmai placut. Iata la ce ma refer:

De la f/2.0 in sus obiectivul este incredibil de sharp, fiind din punctul meu de vedere deja maximul pe care iti poti obtine indiferent cat de mult inchizi diafragma.

Am apucat sa trag o singura sesiune de acelasi cadru la diafragme diferite (pana cand “leul” s-a intors dupa mine ca ramasesem prea in urma 🙂 ).

Nu mai am multe sa va spun, va invit sa il testati si voi de indata ce va ajunge in stoc la F64, si pana atunci va las mai jos cu o galerie de fotografii realizate cu el (recunosc mi-a stat mai mult gandul la tele si la cum sa pun mana pe el 🙂 asa ca nu am foarte multe cu 50-ul din sesiunea de teste).

Sony FE 70-200mm f/2.8 GM OSS

Dupa cum spuneam, bataia mare a fost pe noul tele full-frame Sony FE 70-200mm f/2.8 GM OSS (verifica disponibilitate si pret). In cele din urma am reusit sa pun mana pe el si alternativ si pe monstrul de 42mpx Sony A7R II.

Cum nimeni nu a fost curios, am facut eu pe pionierul si am pus direct si convertorul tele 2x (care va fi disponibil in curand si la noi, vezi aici) ca sa vad ce poate. Wow, just wow. Pur si simplu nu il simti pe camera, nici din punct de vedere al calitatii imaginii, dar nici al focusului. Singurul lucru care se schimba, asa cum este si normal in cazul teleconvertoarelor 2x, este diafragma maxima care din 2.8 devine 5.6. Si focala ce devine 140-400 mm 🙂

Au fost situatii destul de ciudate de tras, avand in vedere ca eram intr-o gradina zoologica. Sa pot tine miscarea sub control am avut nevoie de valori ISO destul de mari, care au “mancat” un pic din rezolutia finala.

Totusi, in cele mai multe cazuri (si am vazut asta abia acasa), la f/5.6 nu este cel mai sharp loc in care sa te afli cu teleconvertorul 2x montat pe aparat/obiectiv. Ar fi trebuit sa inchid la un minim 6.3, dar avand in vedere ca totul a fost pe fuga, stresat tot timpul ca trebuie sa inapoiez aparatul sau obiectivul colegului de grupa, eu tot sunt multumit de ce a iesit.

Am dus totul la extrem si nu mi-a pasat de nimic. Am vrut sa simt obiectivul!

Si l-am simtit. Nu e deloc placut sa revii la categoria “heavyweight”, mai ales dupa ce te obisnuiesti sa zburzi de colo colo cu obiective mici si body-uri la fel. Dar fizica e fizica, legile ei sunt inca valabile si aplicabile tehnologiei actuale, asa ca daca vrei un 70-200 cu 2.8 nu ai cum sa il faci mic sau usor. Bagi elemente optice super performante in el, greutatea si dimensiunile cresc. C’est la vie!

Dar cand poti obtine asa ceva, parca nu te ma deranjeaza 🙂

DSC01814FB

DSC01814FBcrop

crop 100% din imaginea anterioara

In afara de imaginea putin mai soft la f/5.6 alte limitari nu am vazut cu teleconvertorul montat pe obiectiv/aparat. Spuneam ca focusul este spot-on, si pe langa asta face tracking perfect pe subiecte in miscare. Si nu e gluma cu porcusorii astia care aveau o viteza incredibila.

Nu o sa trag o concluzie acum. Mai am nevoie de cateva ore bune impreuna cu minunatiile astea noi ca sa o fac. Nici de la voi nu ma astept sa va faceti o idee concreta in urma acestui hands on (desi stiu ca unii deja ati facut-o), ci doar va mai las cu cateva cadre surprinse fie cu teleconvertorul montat, fie fara el. Gasiti informatiile in EXIF.

Sa ne auzim cu bine!

Author: Alin Popescu

Inginer ca formare, grafician ca meserie, fotograf ca mod de viata, Alin este pasionat de tot ce inseamna tehnologie si scrie articole detaliate pe intelesul tuturor.

Share This Post On

Trackbacks/Pingbacks

  1. Hands on with the new Planar 50mm f/1.4 FE and 70-200 f/2.8 GM lens - aLLin Popescu - […] Versiunea in limba Romana – click aici! […]

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.