Portret de fotograf – Interviu Diana Maria


Portret de fotograf

De curand mi-a venit o idee. De fapt mi-a venit de mai mult timp, dar nu am avut curaj sa incep, pana intr-o zi cand am dat peste un album foto alb-negru pe Facebook, care pur si simplu m-a dat pe spate. Asa ca am decis ca e momentul sa aflu mai multe despre fotografii contemporani noua, macar pentru mine, daca nu si pentru cei care citesc blog-ul. Dar cum nu sunt ala care tine numai pentru el, iata, incep aceasta noua serie Portret de Fotograf.

Lucrurile stau simplu: eu pun intrebari si ei imi raspund. Daca vor. Condimentam cu cateva imagini din portofoliu si obtinem ceva care sper eu sa ramana documentat, chiar daca in termeni simpli, pentru ca eu nu sunt nici ziarist, nici reporter. Sunt doar un om pasionat de fotografie. Ca si interlocutorii mei, de altfel. Fara alte explicatii, incepem.

Portret de fotograf – Interviu Diana Maria

Diana MariaAlin Popescu: – Salut Diana Maria! Diana sau Maria?
Diana Maria: Diana, dar de când am ales să-mi semnez fotografiile Diana Maria, m-am împrietenit foarte mult și cu celălalt prenume, Maria 🙂

AP: Recunosc! Ti-am descoperit recent fotografiile pe Facebook, fix de ziua mea. Nu stiam ce faci. Ce cadou minunat! Unde ai fost pana acum? in ce “bula” te-ai invartit, pentru ca imaginile sunt pur si simplu WOW si ar fi trebuit sa le vad/vedem pana acum.

DM: Mulțumesc pentru apreciere! Mă bucură foarte mult când oamenii aleg, pe lângă butonul de like, să își exprime părerea printr-un comentariu sau printr-un mesaj privat.

Consider că nu e deloc puțin lucru și prețuiesc foarte mult astfel de feedback-uri! De când fac fotografie am constatat că șansele de a fi menționat, promovat, văzut sunt destul de mici dacă nu faci parte dintr-un anumit grup de fotografi, oricum s-ar numi el, sau dacă nu ești prieten cu fotografi care au deja un renume. Doar prin propria muncă e destul de greu, dar se poate și așa.

Până la urmă consider că dincolo de o afiliere la o comunitate/grup de fotografi, o fotografie interesantă, captivantă, o să-și facă singură loc și o să fie remarcată la un moment dat.

AP: Cand ai inceput sa fotografiezi? O scoala in domeniu sau din pasiune ca si mine?

DM: Am început în 2007, după ce am descoperit că internetul e plin cu fotografii. Fiind îndrăgostită de pictură, m-am îndrăgostit foarte ușor și de fotografie și am început să caut, să văd și să-mi salvez toate fotografiile care mă captivau. Și după ce am privit sute de imagini, mi-am dat seama ducând un aparat foto la ochi (un aparat împrumutat cu ocazia unei excursii), că modul în care priveam lucrurile din jurul meu se schimbase. Din momentul acela am știut că pot privi lumea din ”n” unghiuri și o pot interpreta și reda prin intermediul aparatului foto.

În 2012 dorindu-mi să cunosc oameni cu aceeași pasiune, m-am decis să urmez cursurile unei școli de fotografie și tot căutând o școală cu ale cărei orientări fotografice să rezonez, am avut norocul să descopăr Școala de Fotografie ”Fotopoetica”. Eram deja îndrăgostită de fotografia făcută de Koudelka, Alex Webb, Nicolas Economopoulos, Harry Gruyaert, dar dacă mă întrebai despre ce gen de fotografie e vorba, ți-aș fi răspuns ”bună” și atât :)) Văzând portofoliul școlii, dar mai ales al celor doi profesori, Francisc Mraz și Gyuri Ilinca, am zis: asta e fotografia ”bună” și cu ea rezonez. Cu ocazia asta am aflat că poartă și un nume: fotografia de expresie.

AP: Ce faci cand nu faci poze?

DM: Coordonez un centru social în cadrul ARAS – Asociația Română Anti-SIDA, Centrul de Reducere a Riscurilor ARAS Titan, singurul centru social din București care oferă schimb de seringi pentru consumatorii de droguri.

AP: Singura cand fotografiezi sau in gasca?

DM: Și, și. Fotopoetica pe lângă faptul că mi-a ordonat privirea, fotografic vorbind, a fost un excelent mediu de cunoscut oameni minunați, unii dintre ei devenindu-mi prieteni de suflet și de aventuri fotografice.

AP: Cum abordezi subiectele? Stiu ca ii fotografiezi?

DM: Se întâmplă să văd un fundal expresiv și să construiesc vizual cadrul fotografiei și apoi să stau până apare un personaj expresiv, cineva care poate potența expresivitatea acelui cadru. De regulă, încerc să intru în dialog cu respectiva persoană, să-i spun ce vreau să fac și să-i cer acordul. Sau văd un personaj interesant, intru în discuție și caut să-l plasez într-un cadru care să-l pună în valoare.

Sunt și foarte multe alte momente când pur și simplu fac ceea ce mulți numesc ”street photography”, văd situații, personaje și declanșez. Dacă cineva îmi face semn să nu-l fotografiez, mă opresc. Nu vreau să se simtă agresat și respect dorința respectivei persoane de a nu fi fotografiată.

AP: Am vazut in imagini locuri nu tocmai prietenoase, cel putin nu pentru o fata cu un aparat de gat. Te-ai simtit/ai fost vreodata in pericol?

DM: Cred că o singură dată a fost o situație mai tensionată, dintre sutele de situații și s-a întâmplat într-un cartier rău famat din Istanbul. Atunci eu și prietenii cu care eram am fost pur și simplu izgoniți (dar nu agresați fizic) din acel cartier și evident ne-am conformat :))

 

AP: Imaginea ta favorita?

DM: Dintre fotografiile mele? Un dublu portret al unor ciobani din Cimișlia, Rep.Moldova.

AP: Initial am descoperit albumul alb-negru si m-a dat pe spate. Dar apoi ti-am vazut si “culorile” si mi-e greu acum sa decid ce-mi place mai mult. Tu ai decis?

DM: Eu îmi spun că fac fotografie color, însă e foarte greu în general să armonizezi culori astfel încât să nu ai senzația de varză cromatică în final. Dacă prin culoare nu am reușit să cresc expresivitatea fotografiei, atunci aleg varianta A/N, dacă astfel pun în valoare mai bine ceea ce am fotografiat.

AP: Stiu ca nu conteaza aparatul ci modul in care il folosesti. Dar nu pot sa nu ma intreb si sa nu te intreb: cu ce tragi? Focala preferata?

DM: De la un compact, am trecut la Nikon D90 cu un obiectiv de kit 18-55mm, f 3.5-5.6, cu care am fotografiat 8 ani, iar anul acesta am hotărât că e momentul să-mi schimb aparatul și m-am orientat spre un mirrorless de la Olympus cu un obiectiv 12-40mm, f2.8. Prefer un obiectiv wide și pentru că mi-e greu să mă limitez la o focală fixă, prefer un obiectiv zoom.

AP: E primul meu interviu de pe blog, sper eu, dintr-o serie frumoasa cu oameni pe care ii admir. Ce am uitat sa te intreb?

DM: Ce vreau să mă fac când voi crește mare :)) (Explorator, dar să nu mai spui la nimeni)

AP: Multumesc frumos pentru timpul acordat si spor in tot ceea ce faci!

DM: Eu îți mulțumesc, Alin! Inspirație și bucurie!


Pe Diana Maria o gasiti pe Instagram, Facebook, 500px si Flickr

Toate fotografiile din acest articol apartin autoarei Diana Maria si am avut acordul ei pentru a fi publicate.

Ajuta-mă sa-i cunoastem mai bine!

Ai un fotograf favorit despre care vrei sa afli mai multe si ai vrea sa citesti despre el la Portret de fotograf? Lasa-mi un comentariu aici pe blog, sau pe Facebook si eu voi face tot posibilul sa-l conving sa ne spuna cateva cuvinte despre el/ea.


 

Author: Alin Popescu

Inginer ca formare, grafician ca meserie, fotograf ca mod de viata, Alin este pasionat de tot ce inseamna tehnologie si scrie articole detaliate pe intelesul tuturor.

Share This Post On

Leave a Reply