Pulpo Gallego


Am sa va povestesc cum am ajuns sa gatesc dupa reteta bunului meu prieten Antonio din Galicia (Spania) o caracatita cum numai la ei am mancat.

Pentru ca de ceva timp ma ocup impreuna cu Razvan de  blogul lui culinar, mi-am redeschis apetitul de a manca lucruri bune, dar si de a gati tot felul de chestii interesante. Cum el umbla mult pe siteuri si bloguri culinare, si e mereu atent la ce se intampla in domeniu, a aflat de concursul de pe blogul lui Doru Panaitescu (culmea, coleg fotograf) in care erai invitat sa propui o reteta cu ingrediente de pe www.delicatesedepeste.ro urmand ca apoi 5 finalisti sa primeasca ingredientele si sa intre intr-un nou concurs, pentru cea mai buna si apetisanta reteta.

Pana sa se decida Razvan ce va gati (in caz ca va fi ales intre cei 5 finalisti), urmand ca eu sa fotografiez ca de obicei procesul, hop i-am luat-o inainte si am trimis un link de la blogul meu in care pregatisem o caracatita fix dupa ce ne-am intors din Sicilia si uite asa m-am trezit inscris in concurs.

Cel mai tare insa, a fost ca am fost ales intre cei 5 finalisti, ati ghicit, in competite directa cu Razvan. Asa ca am inceput sa fac misto de el, sa-si vada singur de poze si de gatit, ca eu nu ajut concurenta :). El s-a hotarat asupra unor pastravi cu creveti si orez (aici e reteta) foarte complicati iar eu am decis ca-mi vad de salata de caracatita mancata in Sicilia, cea care m-a propulsat in “finala”. Am planuit cu Razvan sa gatim la mine si sa schimbam si un pic rolurile, adica el sa imi faca poze atunci cand gatesc.

Cand au sosit ingredientele, eu m-am ales cu cea mai mare caracatita pe care am pus mana vreodata.

Ma asteptam sa fie proaspata, nu congelata, dar pana la urma a fost mai bine (veti vedea si de ce). Asa ca m-am hotarat instant ca e loc de 2 retete. Pe langa salata ce mi-o propusesem, am zis sa incerc sa gatesc o caracatita cum numai in nordul Spaniei am mancat: simpla, pe pat de cartofi. Am cerut reteta unui bun prieten, specialist in sea-food si m-am pus pe treaba.

Ingrediente necesare

  • 1 caracatita mare
  • 2-3 cartofi
  • sare grunjoasa, boia dulce si picant, ulei masline

Caracatita, in general, e recomandat sa o congelezi 24 de ore inainte de a fi gatita, chiar daca o cumperi proaspata (pentru a i se distruge fibra si a deveni mai moale o data gatita). Cum a mea a venit deja congelata, nu a trebuit decat sa o decongelez cu aproximativ o ora inainte de a fi gatita. A venit si curatata (un mare plus fata de cea proaspata care iti da un pic de furca), insa, atentie, ciocul nu ii era scos. Trebuie controlat fix la baza tentaculelor, in orificiul central daca se simte un cartilagiu tare. Cu degetul aratator se impinge de pe partea cealalta si se scoate destul de usor.

Mare atentie, cand “manuiti” caracatita sa nu atingeti ventuzele tentaculelor. Acestea va pot suge viata din voi, otravi plus multe alte pericole precum electrocutare, ardere etc. Glumesc, mi s-a parut amuzant cum multa lume cu care am vorbit are impresia ca e periculoasa chiar si moarta. Va spun eu, nu exista nici un pericol, si veti vedea, daca veti gati, ca acele mici ventuze sunt extrem de delicioase. Dar sa revenim la pregatirea retetei/lor.

Intr-o oala mare se pune apa la fiert cu 2-3 lingurite de sare si un strop de ulei de masline. Cand aceasta ajunge la punctul de fierbere, se apuca frumos de cap doamna caracatita si se scufunda de vreo 3 ori in apa clocotita. Un fel de botez asa, mai prelungit, cu scufundari de 10-15 secunde. Acest lucru ajuta la ondularea frumoasa a tentaculelor, pentru a arata bine in farfurie la final (nu e neaparat obligatoriu). A mea a refuzat sa se incolaceasca prea tare (spre deosebire de alte dati cand am gatit caracatita proaspata), motivul fiind probabil inmuierea fibrei tentaculelor datorate congelarii prelungite.

Dupa ce botezul e gata, caracatita vireaza intr-o culoare specifica, aproape violet. Se scufunda complet in apa si se lasa la fiert pentru aproximativ 40 de minute, foc mediu. Foarte important este ca oala sa fie suficient de mare incat apa sa o acopere complet. E util un capac.

Dupa ce s-a fiert, nu se scoate din apa, e foarte important acest lucru, trebuie sa fie mereu fierbinte, chiar pana cand este servita. Intre timp, se fierb si doi trei cartofi fara coaja in apa cu putina sare. Se taie felii rotunde tot pe un fund rotund.

Apoi, cu o furculita si o foarfeca de bucatarie (a mea nu stiu daca este fix de bucatarie, dar numai acolo o folosesc de cand am luat-o) se ridica o tentacula din oala, si se taie bucati deasupra cartofilor.

Se repeta procedeul pana cand se obtine o portie sanatoasa. Mie, asa cum am aproximat, mi-a fost suficienta jumatate din caracatita avuta la dispozitie. Dupa ce am terminat de taiat, am presarat din abundenta atat cu boia dulce cat si picant si apoi, tot din abundenta se stropeste cu ulei de masline. La final se presara sare grunjoasa (obligatoriu pentru o senzatie de exceptie atunci cand e servita).

Gata, pe ea sa nu se raceasca!

Salata de caracatita

Pentru salata procesul este acelasi pentru partea initiala, cu fierberea caracatitei. Insa, dupa ce s-a fiert, este chiar recomandat sa fie scoasa din oala si bagata sub apa rece, la chiuveta cateva minute. Astfel, nu va mai avea acea textura moale, gelatinoasa ca in reteta cu specific Galician si va deveni oarecum zgarcioasa si mai ferma ca textura. Pentru senzatii extreme, puteti folosi o caracatita proaspata, necongelata deloc inainte. Dinti sa aveti 🙂

Ce mai este necesar

  • o legatura patrunjel proaspat
  • 4-5 catei de usturoi
  • 1 lamaie

Intr-un bol de sticla (sau castron de plastic) se decupeaza tacticos caracatita deja fiarta. Pentru o amestecare mai buna si mai usoara, e recomandat sa se procedeze in straturi. Dupa un strat de caracatita, se presara niste usturoi, sare si se stoarce lamaie. Daca sunteti la fel de nepriceputi ca mine in a toca patrunjelul, foarfeca este din nou cel mai bun aliat al vostru.

Se repeta procesul pana cand se termina de adaugat toate ingredientele. Atentie, nu numai tentaculele se folosesc, si capul caracatitei este la fel de bun, asa ca se pune pana la ultima bucatica.

La final se amesteca totul bine si se da la frigider pentru a se raci complet. Pentru aspect, am intors continutul bolului pe o farfurie. A disparut la fel de repede ca si primul preparat 🙂

Sa-mi spuneti care v-a placut mai mult. Pofta buna!

PS: thanks Antonio for your tips!

Author: Alin Popescu

Inginer ca formare, grafician ca meserie, fotograf ca mod de viata, Alin este pasionat de tot ce inseamna tehnologie si scrie articole detaliate pe intelesul tuturor.

Share This Post On

9 Comments

  1. Sincer sa fiu, daca as fi pus sa aleg intre cele doua ar fi foarte greu: ambele preparatii sunt foarte gustoase si deosebite, atat din punct de vedere al ingredientului principal (destul de rar gasit pe mesele din Romania) cat si prin eficienta modului de preparare.
    Cred totusi ca as alege prima varianta. Din cauza ca este calda, mi s-a parut ca aroma uleiului de masline s-a raspandit foarte bine si a parfumat foarte frumos tot preparatul.
    Succes 🙂

    Post a Reply
    • Luati aminte ce zice Razvan aici 🙂 .. si eu tot pe prima o prefer, si desi pare simplu de realizat, niciodata nu mi-a iesit ca la spanioli, asta pana nu mi-a divulgat Antonio trucul cu lasatul ei in apa oparita si congelarea prealabila.

      Post a Reply
  2. Pe lângă faptul că n-ai deloc milă de oameni (mie-mi plouă în gură de 5 minute), am înțeles că are un cu totul alt gust decât cel al caracatiței de la conservă. Seamănă cu mielul, cumva?

    În mănăstirile din Athos se mânâncă multă caracatiță, în loc de carne roție.

    Post a Reply
    • 🙂 .. cu mielul? nu mi s-a parut niciodata! desi nu agreez carnea de miel, stiu ce gust are 🙂

      Post a Reply
  3. bai, m-am mai luat asta-vara dupa recomandarile tale si am comandat RAPANA la restaurantul cherhana de langa neptun (deci fita, nu carciuma de cartier). talpa de tenisi gatita ar fi fost mai buna, cred.

    Post a Reply
    • Bre, faptul ca nu a fost gatita cum trebe, nu are legatura cu ingredientul sau recomandarea mea 😀 .. si nu cred ca ti-am recomandat eu sa mananci langa neptun :p (pescarii aia din Vama Veche cred ca stiu cel mai bine sa gateasca o rapana :p)

      Post a Reply
  4. Suna bine ambele retete. Am mancat acum un an o salata de caracatita in Grecia pe care nu am reusit sa o refac. Trucurile tale cred ca vor face diferenta 🙂

    Post a Reply
  5. buna,
    reteta de pulpo gallego este intocmai ca la restaurantul spaniol si este grozava; iti multumesc
    stii cumva si reteta de alioli ca nu imi iese si imi place f mult

    Post a Reply
    • Nu o stiu, dar in toamna îl vizitez pe prietenul meu care m-a invatat si cu pulpo, asa ca vin cu ea de acolo daca o stie :). Multumesc pentru apreciere, mă bucur ca ti-a placut!

      Post a Reply

Trackbacks/Pingbacks

  1. Razvan Anton – Rulori de pastrav cu risotto - [...] regulamentul concursului, nu mai repet si eu aici. Faza interesanta este ca am ajuns sa concurez cu Alin, care…

Leave a Reply