“Slalom” printre cretini

… asa cum se mai numeste si un album al unei formatii de pe la noi.

O alta poveste a unei alte poze: Slalom

Se intampla prin martie 2006, cand impreuna cu Alex Axon am pus la cale o a doua iesire in Culoarul Rucar-Bran, mai precis in satul Sirnea. Cu noi s-a mai anuntat ca vine si un prieten de-al lui, Razvan Tulai. Mai fusesem la Sirnea in toamna lui 2005, tot cu Alex si atunci au mai fost si frate-miu si Catalin Pobega.

Stiam locul oarecum, eram familiarizati cu imprejurimile, si vroiam de aceasta data sa surprindem iarna in acele locuri mai putin cunoscute de turisti, de o frumusete aparte. Ne-am interesat in zona daca ninsese, si am aflat ca doar ce se oprise ninsoarea de cateva zile. Ne-am luat sculele, ne-am imbracat bine, am burdusit Matizul si am plecat la drum – directia Sirnea, pensiunea Mestecanis, unde aveam rezervate 2 camere calduroase.

Dimineata la prima ora am pornit la colindat colinele acoperite complet de zapada foarte mare si neatinsa de picior de om sau de animal. Fix in fata pensiunii, mai in vale, am trecut pe langa 3 copacei, asezati frumos langa un gard de sarma ghimpata. I-am pozat in treacat si am plecat mai departe, inaintand cu greu prin zapada de peste 1 metru grosime. A fost o zi lunga si obositoare, dar care ne-a oferit cateva scene de un minimalism pur pe care le-am surprins fara a sta pe ganduri.

Ne intorceam spre pensiune, inghetati si cu gandul la o cana de vin fiert. Mai aveam un singur delusor de urcat si ajungeam la caldurica. In drum, aceiasi 3 copacei, care din unghiul acela aratau fabulous. Eu mai grabit, eram mai in vale, aproape de ei, Alex cu Razvan un pic mai in spate si mai sus fata de mine. Cu un ultim efort, am pus iar camera pe trepied si m-am oprit sa pozez acesti copacei. Mai mult decat ei, m-au atras liniile trasate pe zapada de garduletele ce delimitau terenurile oamenilor. Acestea abia se mai vedeau de zapada inalta si descriau un fel de zig-zag nemaipomenit, conducandu-ti privirea din fata copaceilor si pana in spate, ca intr-un adevarat “Slalom” pe zapada. Cand am intors capul spre colegii mei de “tura” acestia erau si ei pe metereze, surprinzand din alt unghi acest cadru incremenit in timp. Si pe mine, complet cufundat in mirajul ce mi se desfasura in fata ochilor.

Cand mergi in gasca la pozat, este aproape imposibil ca la finalul zilei sa nu ai cateva cadre cu acelasi subiect, insa surprinse diferit de fiecare. Mai mult sau mai putin vizibile aceste diferente, insa ele exista. Spre exemplu cadrul de mai jos, in ambele variante si cu diferentele de rigoare. Le pun acum, aici, una langa cealalta, pentru a observa aceste diferente.

Alin Popescu – Slalom

Alex Axon – Winter Minimalism 11

Screen Shot 2014-12-10 at 23.28.07

La fel s-a intamplat de fiecare data cand am iesit impreuna si acest lucru nu ne-a deranjat niciodata. Cel putin nu pe noi. Pe altii insa, marii comentatori de pe forumurile autohtone, i-a lovit in adancurile originalitatii lor pure si nealterate.

In lunile imediat urmatoare, s-au ivit cateva oportunitati de a participa la concursuri nationale si internationale de fotografie. Aproape mereu ne anuntam reciproc despre ele. Am trimit fotografia “Slalom” la 2 astfel de concursuri, in aceeasi perioada: Fotogeografica ed a 10-a si la Microsoft Future Pro Photographer, prima editie. La selectia fotografiilor m-a ajutat foarte mult Alex, caruia tin sa ii multumesc inca o data pentru sprijin. “Slalom” era cat pe ce sa nu “plece” la concursul Microsoft, in defavoarea altei fotografii dragi mie. Alex m-a convins sa o trimit. El nu a participat la aceste concursuri pentru ca la Fotogeografica, firma de webdesign la care lucreaza se ocupa de site-ul concursului si daca nu gresesc a fost chiar unul din sponsori, iar la Microsoft, una dintre cerinte era sa fii inca student. Alex terminase facultatea. Si eu la fel, insa am vrut sa fac si un master si eram inscris la acesta, figurand ca student masterand in cadrul Politehnicii Bucuresti. Ca nu m-am dus nici macar o ora la cursurile de master si ca am fost exmatriculat la finalul anului, e alta poveste.

“Slalom” a castigat premiul I la Fotogeografica si la nici o saptamana dupa anuntarea acestor rezultate, s-au anuntat si rezultatele la Microsoft: luasem marele premiu de ~28.000 USD cu aceeasi fotografie. Nu pot sa descriu ce am trait atunci, in momentul cand am primit telefonul de instiintare, chiar de la Jeff Green, Technical Evanghelist la Microsoft Redmond, “tatal” acestui concurs. A fost in acelasi timp delir, uimire, neincredere, speranta, frica, bucurie extrema, nebunie. Daca se gresise, daca nu eram eu, daca e ceva in neregula cu formularele care le-am completat si voi fi descalificat ulterior, sunt eu chiar cel mai bun dintre cei peste 7700 de participanti din 90 de tari? 20.000$ cash si 8000$ aparatura si software? $$$

Am revenit cu picioarele pe pamant la putin timp dupa ce rezultatele au fost publicate si pe site-urile romanesti “de specialitate”. Specialitate in barfe fotografice. Alex intre timp isi publicase pe site-ul personal seria “Winter Minimalism”, iar faptul ca in aceasta se regasea si cadrul sau cu cei trei copacei, a declansat un val imens de mizerii si spurcaciuni pe forumuri. Cu BoG in frunte:

2006

“… premiul e luat de axon cu carnetul de student al lui alin popescu” (Vlad Eftenie)

Raspunsul cel mai haios l-a primit de la Tudor Pantelimonescu:

“daca stiai de concurs :)) trimiteai carnetele la toti studenti :)) cu toate pozele de prin casa :D”

cunoscand antecedentele lui Vlad Eftenie la un concurs autohton, cand a fost descalificat pentru ca trimisese poze de-ale sale si pe alte nume din familie.

“…fotografiile sunt identice…. cu exceptia amanuntului urmator: albul e mai ars in poza premiata de Micrmoale” (Simona Elena Adam)

Asta cu “albul e mai ars” e tare de tot. La mine avea valoarea 300 in RGB 😉

“Bai sunteti chiar bulangii! Ce aveti?
A avut sau nu pile? Felicitari!
Acum sigur isi va lua si un PS cu liventa.
Si de unde stiti ca nu imparte premiul cu Axon? :)” (Cristi Paraschiv)

PS cu licenta a venit in premiu. Banii s-au dus in apartamentul pe care l-am cumparat impreuna cu sotia. Ma mai intrebase cineva daca am avut pile. Asta e tare rau de tot. Dap, il cunosc pe frizeru’ lu’ Bill, recunosc acum dupa 3 ani.

“În fotografia lui Axon stâlpisorii de gard de pe linia copacilor au o înclinatie fată de verticală (începând cu cel mai din dreapta) de -4,6°; -3,8°;-1,7°;-2,8° pe când cei din fotografia lui Alin sunt relativ verticali. Liniile ajutătoare construite de mine pentru a uni puncte de reper (aceleasi pt ambele poze) taie imaginea crengilor în zone diferite. Capătul sârmei gardului de pe rândul imediat sub linia copacilor (ultimul stâlpisor – dreapta) este obturată de coama unui nămete, la fel capătul de jos al stâlpisorului. Mai există diferente între imagini în ceea ce priveste proportiile distantelor. Nu merită să mai adaug cifre aici. Există amănunte care mă fac să
cred că fotografia atribuită lui Alin a fost luată dintr-un punct de statie putin mai la stânga si mai sus decât cea atribuită lui Axon. De asemenea cred că poza (asa zis) a lui Alin a fost făcută cu un obiectiv un pic mai tele decît cea (asa zis) a lui Axon. Concluzia mea: dacă una dintre fotografii este copiată după cealaltă atunci originalul este cea a lui Axon. Numai că atunci cel care a copiat a lucrat foarte mult pentru a le face diferite. Înclin să cred (în proportie de 85 de procente) că sunt fotografii originale. Personal îmi place mai mult cea (asa zis) a lui Axon.
Nu am vrut să mă bag în această discutie, poate că gresesc băgându-mă acum astept si eu (în proportie de 60 de procente) să fiu insultat, criticat etc :)” (Marin Giurgiu)

No comment aici. Un fel de forensic detective.

2007 – Saga continua

“Atunci.. va rog sa ma lamuriti:
1. Alex Axon este pseudonimul lui Alin Popescu?
2. Daca cei doi sunt doua persoane diferite.. cine a plagiat pe cine?
3. Daca Alex Axon a plagiat fotografia.. de ce ati publicat-o? Eu sunt doar o amatoare si am recunoscut fotografia.. pentru ca e deja celebra.” (smaranda)

Asta dupa ce lucrurile parca se linistisera. Seria lui Alex a aparut in revista Photomagazine si spiritele vesele s-au incins iar.

“alex axon, alin popescu se pare a fi doar un caz de “tu zici rosii, eu zic tomate” adica the same thing. sunt curios, daca asa sta treaba, de ce nu isi unesc cei doi operele intr’una singura sub un pseuudonim gen alin axon sau alex popescu sau orice variatie pe tema pentru ca oricum se pare ca fac aceleasi poze.” (zygh)

Inca ii mananca pe oameni

“.. tupeu, un aparat digital bun, un concurs de care s-a auzit abia dupa decernarea premiilor si se poate castiga un premiu care ar putea parea imens pentru multi fotografi romani si chiar straini… in felul acesta se incurajeaza toti afonii fotografiei sa se laude cu premii mult mai spectaculoase dacat cele date de firma porche parca , unor fotografi care sunt cu adevarat pe drumul cel bun!!!” (Eugen Harasim)

“Pai sunt atatea alte fotografii de peisaj – ale altor fotografi si cu mult mai buni decat cazul de fata – care meritau cu prisosinta acest premiu” (Eugen Harasim)

oO – ca sa castigi un concurs, cred ca trebuie sa si participi. Eu asa stiam …

2009 – cand credeai ca s-a terminat

“Ar fi interesant de stiut in ce masura i-a influentat BoG in atingerea acestor performante.”
R:” in masura in care i-a influentat sa faca fotografii performante; adica deloc; felicitari echipei de caiac 2+1 a fotografiei digitale romanesti!” (Vlad Eftenie again)

“Poza mentionata la Landscapes a castigat in 2006 premiul 1 la Microsoft Future Pro Photographer. Totusi in link apare numele de Alex Axon…sper ca e doar un alias pentru Alin Popescu :)” (anonim)

E vorba de mentiunea castigata de Alex anul acesta la Digital Camera Photographer of the Year. A trimis o intreaga serie de iarna, si culmea, tot copaceii au fost alesi castigatori. Spre ciuda comunitatii romanesti

“Axon fura? … Eu totusi cred altceva.Daca i-a imprumutat-o Alin” (Mihai)

Pana in 2009, eu furasem de la Axon. Acum , ca se lamurisera problemele cu poza mea, i-a venit si randul lui Alex sa fie acuzat 😀

Cine stie cate alte discutii interminabile si mizerabile or mai fi pe net? Nu ma mai intereseaza. De fapt nu prea m-a interesat decat la inceput, cand am pus la suflet. Dar i-am ascultat pe altii trecuti prin multe, si am renuntat sa mai ma enervez la astfel de comentarii.

Sper ca acest post sa ii lamureasca o data si pentru totdeauna pe toti. Stiu ca sper ceva imposibil, dar asta e. Ce pot sa zic.. astia suntem, capra vecinului.. noi sa fim sanatosi Axoane, si sa iesim mai des la pozat, ca de mult nu le-am mai dat subiecte de barfa oamenilor.

Nu am publicat asta sa isc un nou scandal, ci doar pentru ca m-am saturat sa tot le explic oamenilor ce si cum. De acum voi da link aici cand mai sunt intrebat 🙂

Edit: bonus track
Bogdan Turtoi, in vizita la Sirnea

2

Author: Alin Popescu

Inginer ca formare, grafician ca meserie, fotograf ca mod de viata, Alin este pasionat de tot ce inseamna tehnologie si scrie articole detaliate pe intelesul tuturor.

Share This Post On

11 Comments

  1. Ha ha.
    Tare asta
    Eu eram in Cipru cand am citit stirea pe Hotnews.
    Intamplator, langa mine era un tip care fusese coleg de facultate cu Alex. Si imi zice: bai eu am vazut poza asta si la Alex pe sait. L-a sunat si a lamurit din prima misterul :)).

    Boala mai veche a romanilor: ii ***e grija de altii prea mult. Daca s-ar ocupa mai mult de propria ograda, poate ar fi toti bogati si prosperi …

    Post a Reply
  2. Felicitari inca odata pentru premiu!
    Nu inteleg de ce mai intru tu pe forumurile foto, am incercat si eu dar camd am vazut cam care e situatia i-am lasat instant!

    Stii ce e culmea? Ca pe forumuri cu alte teme am gasit discutii despre fotografia multi mai elevate si mult mai bine exemplificate ca pe un forum foto…

    PS: daca nu ma insel mai ai unele fotografii facute la Sirnea in diverse momente ale anului, corect?

    Post a Reply
  3. Am poze nu numai de la Sirnea in diferite momente ale anului. Va veni un moment cand voi vorbi si despre ele 🙂

    Post a Reply
  4. Stai linistit, o sa se gaseasca mereu oameni care sa critice si sa arunce cu noroi in altii. Tu trebuie sa fii constient de adevarata ta valoare si sa nu lasi sa te atinga asemenea vorbe rele. Te felicit si eu pentru premiu, e o fotografie foarte frumoasa.
    PS: M-am amuzat vazand si “bonus track-ul”, nici ca se putea o incheiere mai buna a acestei discutii. 🙂

    Post a Reply
  5. stau si citesc acest “jurnal” si un zambet vag revine; nu stiam ca atunci cand te-am salutat la SNFT – sa fi fost aprilie? figuram deja aici la capitolul “cretini”; probabil ca impartirea lumii in “cretini” si oameni care inteleg beneficiul de a produce fotografie cvasi-asemanatoare cu a colegului de tura este rezultatul unei “intelepicuni” acumulate in timp; o supozitie bazata pe coincidente, care trezeste reactia unui numar de persoane, in lipsa unei informatii clare – nu ar trebui sa trezeasca o reactie injurioasa decat in lipsa unor argumente plauzibile; vad ca acest aspect a ramas neschimbat in timp.

    daca aspectul asta e mai putin important, nu in aceeasi masura ramane neimportant ceea ce numesti ca “antecedente” si alte replici hazos de tampe, de la ortografie pana la intentie. E suficient sa vrei si te pot ajuta sa redai intr-o lumina impartiala toate aspectele “antecedentelor” relatiilor amicale de la acea epoca, “periculos” de amicale de la un moment dat si mai ales cu cine nu ar trebui; iar daca nu vrei, va inteleg, unele lucruri sunt sortite pierderii in timp – dar nu inseamna ca se uita sau ca pot fi citate convenabil si scoase din context

    salutari amicale si mult spor pe viitor!

    Post a Reply
    • Initial am vrut sa iti raspund pe privat, pe mail, dar nu ai lasat la postare ceva date de contact. Nu am vrut nici atunci, si nici acum sa dezgrop o secure a razboiului care din punctul meu de vedere nici nu a existat.

      Am facut doar un rezumat al rautatilor care mi-au ajuns la urechi in urma fotografiei cu copaceii si faptul ca te gasesti in lista, este pentru ca ai fost printre primii care a aruncat cu noroi “in lipsa unor argumente plauzibile”.

      Faptul ca nu iti port pica intr-un fel sau altul, este atitudinea mea strict pozitiva la adresa fotografiilor tale, care imi plac extrem de mult. Am fost in juriu la SNTF in anii trecuti, atunci cand ai castigat ceva premii cu fotografiile din Italia (parca) si desi iti stiam pozele le-am notat pe masura valorii lor (adica maxim) fara a tine cont de evenimentele din trecut. Imi pare rau ca omul din spatele lor nu se ridica la valoarea acestora. Cel putin nu pe scara mea de valori. (nu ca ar conta)

      Esti liber sa expui aici intr-o “lumina impartiala” asa cum spui, si punctul tau de vedere asupra acelor “epoci”

      Atata timp cat nu se ajunge la mizerii verbale, nu voi cenzura sub nici o forma comentariile pe blog-ul meu.

      Post a Reply
  6. Am introdus adresa de mail in campul special destinat, inainte de a compune comentariul, asa cum o fac si acum; unde ajunge si unde este el vizibil, tu stii probabil mai bine, ca autor al blogului;
    este blogul tau si faci cu el ce vrei – cu cuvintele mele insa – trunchiate si scoase din contextul lor – lasa-ma sa-ti amintesc ca nu poti face ce vrei intr-un mod convenabil temei tale, pentru ca tin la adevarul lor pe atat cat tii si tu la adevarurile tale.

    probabil la mijloc sta o diferenta de viziune – viziune in fata careia m-au adus in timp experiente personale; cred ca orice Adevar poate avea “contestatarii” lui legitimi (exclud de aici ideea de “rea vointa”); cred ca cei care ‘contesta’ – inainte de a fi niste simpli “cretini” cum afirmi tu – sunt cei in masura sa te ajute pe tine – ca detinator al adevarului tau – sa-l asezi in pozitia sa verticala de netagaduit – in cazul in care evident aveti acest scop comun;
    tinand seama ca aceasta pagina este dovada actualitatii subiectului, cel putin pentru tine – observ ca timpul nu te-a ajutat sa-i plasezi deasupra unui simplu calificativ superficial iar asta nu poate arata decat o lipsa de eficienta din partea ta – aspect care insa te priveste personal;

    asa cum tot personal te priveste si iti respect parerea despre ‘omul’ din spatele imaginilor; tinand seama ca experienta noastra comuna este limitata la o serie de intalniri internautice sporadice aflate sub semnul regretabil al impulsului, imi asum – ca si tine – partialitatea ei; strangerea de mana si felicitarile pentru succesele tale binemeritate sunt insa cat se poate de reale si sincere.

    permite-mi insa sa nu te felicit pentru ca ti-ai facut datoria in cadrul acelor jurii mentionate de tine (cu cadre din Italia nu m-am inscris la niciun concurs al SNFT) – atunci cand ai fost insarcinat cu aceasta responsabilitate;
    fa-o la fel de bine si impartial si de acum inainte, este o datorie si nu o favoare;

    sper ca timpul sa-ti aduca o privire mai matura asupra intemperiilor la care vei fi supus – si nu din rea vointa cat pentru ca probabil a fi “puternic” necesita ceva mai mult efort, uneori;

    toate cele bune si mult spor in continuare!

    Post a Reply
  7. e bine ca poti face slalom… unii sunt nevoiti sa se izbeasca frontal cu asemenea specimene… l-am admirat dintotdeauna pe Vlad Eftenie, insa se pare ca, asa cum am mai intalnit in multe cazuri de artisti, opera o ia binisor inaintea omului-artist care… are scaderi nefericite. e firesc. imi pare rau ca am vazut asa o fata a omului eftenie. faceti arta oameni buni si inca la un nivel pe care altii il viseaza in cele mai bune momente ale lor… ar trebui sa fiti altfel!
    nu vad nimic rau in a iesi ca fotograf in grup pentru a fotografia- e ca un soi de atelier in aer liber. e de la sine inteles ca ce il sensibilizeaza pe unul o face si pentru un altul la cativa pasi de primul… care e problema? am vazut si gustat o sumedenie de tablouri pictate de pictori celebri in acelasi moment, cu acelasi model, evident in acelasi atelier. ar fi culmea sa le ceri sa arate altfel… sau unul din ei sa isi distruga opera geamana doar pentru ca… suntem in romania si e de la sine inteles ca daca faci ceva bun si frumos si mai castigi si ceva din asta inseamna ca te ajung toate blestemele de breasla.

    Post a Reply
  8. si acum esti prieten cu eftenie, sau cum? ca am vazut chestia cu valea doftanei, la nu stiu ce pensiune si ati fost impreuna (bine, mai multi, dar a fost si vlad langa tine..)

    Post a Reply
    • Pe Vlad îl admir si l-am admirat mereu ca fotograf. Ca oameni toti gresim la un moment dat in viata, si nu sunt eu ala sa ii judec. Si in plus, eu nu tin mult la suparare :). Nu sunt neaparat prieten cu el, dar ne respectam reciproc ca doi oameni maturi.

      Post a Reply

Leave a Reply to mikeomega Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.