Alin Popescu (dot) eu

Daca nu sunteti la curent, atunci va tin eu. Am de ce. Organizatorii prestigiosului concurs de fotografie alb negru Spider Awards au anuntat nominalizarile si premiile editiei a 5-a.

LIVE, timp de 3 ore s-au putut urmari pe rand nominalizarile si premiile fiecarei categorii. Am avut 6 fotografii in concurs, din care 3 au fost nominalizate. Din cele 3, una a luat Honorable Mention la categoria Abstract. O vedeti mai sus, sau pe site-ul concursului.

Pentru multi compatrioti, daca un concurs nu are premii in bani (sau mai stiu eu ce alta forma palpabila ca premiu), atunci nu se merita. Ei bine, eu sunt mult mai mandru de aceasta mentiune decat orice alt premiu care l-am luat pana acum. De fapt, mai sunt altele de care sunt mandru: o mentiune Lucie Awards, un Bronz FIAP, doua Aur AAFR … si da, toate sunt doar recunoasteri, nimic palpabil ca premiu, insa pentru mine inseamna foarte mult.

Felicitari Domnului Cosniceru pentru premiul III la Natura. Mai sunt si alti romani nominalizati, felicitari tuturor. E un mare lucru.

Iata juriul:

• Michael Shulman-  MAGNUM, New York
• Juliet Hacking – SOTHEBY’S, London
• David Heffel – HEFFEL FINE ART AUCTION HOUSE, Toronto
• Filippo Tattoni-Marcozzi – GOSS MICHAEL FOUNDATION
• Denis Curti – CONTRASTO, Milan
• Roger Szmulewicz – FIFTY ONE GALLERY, Belgium
• Deborah Harris – THE ARMORY SHOW MODERN, New York
• David Clarke – TATE GALLERY, London
• Martin Rogge – FLATLAND GALLERY, Utrecht
• Baudoin Lebon – GALERIE BAUDOIN LEBON, Paris
• Alessandro Botteri Balli – ARTE F, Zurich
• Rebecca Bedrossian – COMMUNICATION ARTS
• Andrea de Polo- FRATELLI ALINARI, Florence
• David Peckman – HAMILTONS, London
• Steffi Schulze – CAMERA WORK PHOTOGALERIE, Berlin
• Alice Miller – PLUM COMMUNICATIONS
• Valerie Racine  & Guy Langevin – PHOTOLIFE, Canada
• Esther Woerdehoff – GALERIE ESTHER WOERDEHOFF, Paris
• Sandra Byron – SANDRA BYRON GALLERY, Sydney
• Darren Ching – PDN
• Roger Sonnewald- J.J. HECKENHAUER GALERIE, Berlin
• Jurriaan Van Kranendonk – VAN KRANENDONK GALLERY, The Hague
• Nadav Baker – OBSCURA GALLERY, Melbourne
• Nadia Shira Cohen – VII AGENCY
• Sylvain Di Maria- LILE AUX IMAGES, Paris
• Jully Fernandes – GALERIA DE BABEL, Sao Paulo
• Andrea Hinteregger – ARTREPCO, Zurich
• Philip Glaser – BILLIRUBIN GALLERY, Berlin
• Kate Stevens – HACKELBURY FINE ART, London
• Conrad Hechter – STUDIO MAGAZINES – Munich
• Martha Tepper Takayama – TEPPER TAKAYAMA FINE ARTS
• Andreas Schroyen – EPSON KUNSTBETRIEB , Dusseldorf
• Michael Fulks – APOGEE PHOTO MAGAZINE
• Fabien Fryns- F2 GALLERY, Beijing

PS: cu scuzele de rigoare, partea de copyright s-a pus automat de la serviciul de hosting (Picasa WebAlbums). Fotografia e realizata de fotograful Zupcu Laurentiu. Copyright-ul ii apartie pe partea de autor :) Multumesc lu’ mama ca mi-a atras atentia :D

photos by Alina (nu am link la site-ul tau, pls da-mi daca vezi postul asta)

Cum am dat de poza asta? Ei bine, m-am hotarat sa fac curat in poze. Am indexat cateva ore bune in Picasa toate pozele de pe hardurile mele. Atat, ca nu am avut inca timp de keywords sau alte cele. Nu sunt decat 94428 de poze .. o nimica toata :P

si protagonista in persoana

Cam cifrat titlul, asa-i? Hai sa il descifram impreuna

noua – luni

9 – dimineata, mers la spital

9 – seara, intors acasa

noua – e Andreea, fetita noastra

Tot nu v-ati lamurit? Hai sa o zic pe intelesul tuturor. Dupa noua luni de stat in burtica, Andreea, s-a hotarat ca azi sa vina pe lume. Oana s-a dus la 9 la spital, credea ea doar pentru un control de rutina. A oprit-o sa nasca, asa ca m-a sunat si desi abia ajunsesem la munca de 10 min, am plecat, am luat bagajele de acasa si aparatu si am dat fuga la spital.

Am sunat parintii si i-am pus in tema si ne-am apucat sa asteptam. Lumea nastea, pleca, veneau altii.. si tot asa.. noi tot asteptam.

Prima care a sosit a fost Antoaneta (sora Oanei) care imbracata in cadru medical a putut sta tot timpul cu Oana inauntru pentru ca pe mine nu m-au lasat. Apoi au venit si mama si socrii. Amandoi.

Ne-am dus pe la 14 (etajul) sa mancam ceva si de plictiseala am mai tras niste cadre de sus

Si cu ocazia asta am vazut si cel mai urat porumbel ever

Cred ca era cioara la origini. Sau cocos.. Ma-sa …

Revenind, Oana deja intrase in sala, avea epidurala pusa, si noi asteptam. Si iar de plictiseala, m-am apucat sa pozez chestiile de care m-am lovit in spital.

Insa am vazut si chestii interesante. Aripa de nou-nascuti proaspat renovata

si niste oameni care alergau de colo colo, dornici sa isi faca o meserie pe atat de extenuanta pe cat de prost platita

Dar timpul a trecut si dupa ce la 12 membranele au fost rupte de doctorita, la ora 17.05 Oana a nascut. Nu usor, dar natural. O iubesc inzecit si ma bucur ca a putut sa faca acest efort. Sunt sigur ca si ea va considera la fel dupa ceva timp, cand va privi in urma. Am vazut-o si am pozat-o pe Andreea la 10 min dupa ce s-a nascut. M-au lasat fix 30 de secunde. Si atat. Ca erau multi copii (vreo 6) in saluta aia si sa nu ii “contaminez”. Zic merci ca am apucat sa o vad si atat.

Si la putin timp, am mers si la Oana. Mititica, era epuizata dupa un efort supraomenesc. Nu vreau sa ma gandesc prin ce dureri a trecut. Dar ce vorbesc, dureri…. agonie…

Insa toate au trecut, cand pe usa a intrat asistenta cu bebelusa

si i-a pus-o in brate

Nu mi-au dat lacrimile atunci, am rezistat barbateste. Dar cand am vazut acasa poza de mai jos, in care Oana alapta pentru prima data si tinea in bratele neexperimentate puiul de om, cu lacrimile siroindu-i pe fata, emotiile m-au cuprins si am realizat cu adevarat minunea prin care am trecut si la care am fost martor atat cat s-a putut. Am plans.

Scriu si inca plang. NU pot exprima in cuvinte bucuria si sentimentele pe care le traiesc. Unii stiti despre ce vorbesc, altii, veti stii.

Andreea. Micul pui de om. 2,950 kg si 48 cm.

Inchei cu un filmulet. Antoaneta a avut sarcina dificila de a sta langa Oana tot timpul si in plus, de a filma cat s-a putut din ceea ce eu nu am putut vedea Live. In continuare, unul din filmuletele pe care cu atata indemanare a reusit sa le faca.

O incercare. Pregatire pentru un proiect mai vechi, dar de care, din pacate, nu am avut timp.

Cineva mi-a luat-o inainte, si nu pot acum decat sa ii acord credit si sa ii multumesc pentru inspiratie: pentru ca nu m-as fi gandit niciodata sa realizez cadrele fix la mine in dormitor. Narcis promit ca te convoc la proiectul asta al meu daca voi apuca sa il mai fac in timp util :)

Detaliile sunt simple:

• fotografie-interval – cate 2 declansari la fiecare 30 minute (prima pentru a trezi bliturile din standby)
• aparat fixat deasupra patului – 1/200 s F8 ISO 200
• 1 blitz de 1000w in softbox – putere 1/16
• 1 blitz SB-900 cu grid mare – putere 1/4

Somnul a fost pe furate la inceput, cu tresariri si sperieturi la fiecare 30 min, incheindu-se spre dimineata cu zambete tampe in somn, imediat dupa ce lumina orbitoare ne lumina din afara pleoapele. Oana mi-a zis astazi ca se trezea sa vada “cum am iesit”, dar nu uitandu-se la poze (aparatul prea sus si de nemiscat), ci uitandu-se in ce pozitie ne prinsese declansarea :)

Intr-un final s-a dovedit ca a fost buna treaba cu standby-ul, pentru ca doar blitul mare intra in pauza in cele 30 min, nu si “micul” SB-900 (numai mic nu e :P), care a rezistat ca un erou toata noaptea. Asadar am obtinut cate 2 imagini, una doar cu grid, cealalta si cu softbox-ul aprins. Am realizat 2 variante de filmulete. Va las sa le vedeti si sa imi spuneti daca e ceva de ele (stiu ca mi-ar fi trebuit mai multe declansari, dar chiar ca nu mai inchideam ochii in noaptea aia)

Pentru ca ma pregatesc sa plec in concediu si pentru ca destinatia aleasa nu e tocmai una in care sa nu ai nici un stres daca te plimbi pe strada cu ditamai camera de gat si tunul montat pe ea, am zis ca am nevoie de o jucarie noua, fix pentru pozele de concediu, de turist, de familie.

Dupa indelungi cautari, citiri de reviewuri si minunari de cate dracii mai inventeaza marketingu’ ca sa ia ochii la fraer, am gasit ceva mic, pe gustul si nevoile mele. Aceasta cautare s-a materializat in urmatoarea jucarica:

Panasonic FX 150

Nu m-a dat pe spate ca are un numar imens de pixeli, mai mult chiar si decat D700-le meu, si anume 14,7 milioane de bucati. Ce sa faci cu atatia pe un senzor asa de mic, in afara de mai mult zgomot. Dar sunt putini cei care inteleg exact cu ce se mananca acesti Megapixeli. Lasand asta la o parte, principalul atuu pentru care am ales aceasta jucarie este obiectivul wide. Putine compacte sunt cu adevarat wide, iar aceasta are un wide de 28 mm echivalent pe filmul de 35.

Din reviewuri reiese ca sta bine si la noise, insa pe mine nu prea m-a convins nici macar la ISO 100, dar nu pentru asta am luat-o. Am lasat de la inceput deoparte gandirea de fotograf cu SLR (bolnav dupa calitatea imaginii) si am incercat sa gasesc ceva care sa raspunda nevoilor mele de familist/turist: mica, rapida, robusta. Constructia este foarte solida, metal negru mat peste tot, ecranul LCD e protejat de un cirstal gros, scratch-resistant iar interfata cu utilizatorul este geniala. Am reusit sa inteleg perfect toate functionalitatile fara a deschide macar manualul. Dupa ceva obisnuinta, am citit si manualul pentru a ma asigura ca nu imi scapa ceva. Nu mi-au scapat decat ceva tips and tricks-uri si cateva shortcuturi, pentru o utilizare mai rapida.

Camera isi face treaba la care o pui si asta e cel mai important. Si ca sa te simti fotograf adevarat …

… pauza de 4 h de cand am inceput sa scriu… m-am aplecat in viteza sa iau ceva de jos si am tras o capatana in coltul biroului. M-a luat cu ameteala, caldura, am fost la Sanador, perfuzie, radiografie, totul ok, doar pielea bulita, fara cap spart (mama, nu ma suna dupa ce citesti asta, chiar sunt ok :) ). Reiau postarea …

… deci ca sa te simti fotograf adevarat, ai si mod M (manual) de fotografiere. O gluma proasta as spune daca vreau sa fiu dragut :). Asta pentru ca ai doar doua diafragme utilizabile: f2.8 si f9 … In loc de M i-as fi zis AA – adica prioritate de doua diafragme… dar intentia conteaza, si e de laudat. Camera asta nu e targetata pentru oameni care vor sa traga pe manual, deci nu am pretentia asta de la ea.

Cireasa de pe tort vine chiar de unde nu ma asteptam. De la modul de captura video. Jucaria trage in HD si o face foarte bine la o rezolutie de 1280×720 in 24 de frame-uri pe secunda. Minunat. Singura limitare, dimensiunea maxima a unui fisier video nu poate depasi 2 Gb. Chiar daca ai card de 8 Gb, trebuie sa faci 4 filmulete de 2 gb. Dar nu e chiar atat de grav. 2 Gb in HD inseamna fix 10 min si 30 secunde de tras in continuu, lucru pe care mai mult ca sigur nu il voi face.

Cam atat acum la prima vedere, urmeaza sa revin asupra camerei dupa ce ma intorc din concediu, cu impresii la cald, dupa ce o voi folosi timp de o saptamana pe malurile mediteranei, la poalele vulcanului Etna. Va pup, destinatia Sicilia!

Cateva imagini trase de proba, si 2 clipuri HD. Dati click pe HD pentru a le vedea la rezolutie maxima. Eu zic ca merita, desi subiectul nu e asa interesant :p

ISO 3200

Later edit: Pentru ca am fost intrebat, aparatul l-am luat la oferta de la f64, a costat 899 Ron cu card de 4gb. Inainte costa 1238 Ron, deci super afacere. Si nu, nu fac reclama nimanui, e pur si simplu o experienta personala si un review strict cu punctele mele de vedere.