Alin Popescu (dot) eu

… uneori, e cu fundu’n sus

Am sarbatorit cu o noua sedinta foto nud :), mai ales ca trebuia sa pozam perechea de aripioare ce i-au crescut sa acompanieze antenutele din par. A fost foarte fericita si expresiva.

Pregatirea pentru sedinta foto a debutat cu o masa pe cinste, pentru prea-fericirea burtihanului

pentru ca saracul cerea si se vedea pe fata ei.

Cum a venit mancarica, deja i s-a schimbat infatisarea.

Intre timp, unchiu’ Mario de la Atelierele Albe isi facea de lucru prin “studio”, experimentand directii artistice nemaincercate pana atunci.

Vazandu-l asa ocupat, si inspirat m-am gandit ca e bine sa ii pun talentul la treaba, si l-am rugat sa ne faca niste making-of-uri, sa ramana pentru posteritate. Insa incalzirea si a lui si a Andreei s-a facut in cateva poze cu tati (adica cu mine, cam nebarbierit si netuns ce-i drept)

Cand am intrebat-o daca e gata, Andreea n-a stiut ce sa imi raspunda

Cand i-am zis ca ii pozam si aripioarele, nu mai putea de nerabdare si uimire

Insa imediat si-a amintat ca mancase cam mult, si e posibil sa se vada burtihanu

I-am explicat ca din fata nu se vede, si i-am si demonstrat

A zis cam cu juma de gura: Fie!

Si ne-am apucat de treaba:

Si uite asa, am pozat pana am cazut pe jos:

In incheiere, ca tot avem si poze de making-of, va arat setup-ul pe care l-am folosit: un SB-900 intr-o umbrela si comandat cu blitul de pe aparat. Ce a fost cel mai tare, e ca si micul Panasonic de care va povesteam eu mai demult, s-a descurcat minunat in a comanda SB-ul si a si expune corect pe deasupra, cu lumina suplimentara venita de la acesta.

Andreea va saluta, pana data viitoare!

Astenia asta de primavara nu e buna. Mereu ma apuca dracii la munca in perioada asta, ma enervez din te miri ce, imi zic ca mi-au ajuns aproape 7 ani de Ubisoft, si mai presus de toate, tot in perioada asta sunt si evaluarile (gresit moment al anului au ales :D). Si pe deasupra la toate astea, daca nu era de ajuns, nici nu am chef de nimic: nici sa pozez, nici sa ma joc, nici sa mananc, nici sa ma plimb, nimic…

Dar un lucru bun aduce primavara, si de aia imi place foarte mult ca anotimp: mirosul copacilor infloriti si al ierbii proaspete. Nu ma mai satur de ele. As sta intins toata ziua pe iarba verde, sub un cires inflorit.

Azi era cat pe ce sa fac lucrul asta, dar pana sa ma lamuresc cum sta treaba in gradina Japoneza din Herastrau, a venit un nene gardian sa ne anunte ca e ora 7 si ca se inchide gradina. Asa ca am amanat tolanitul pentru maine, sper doar sa nu ploua. Pana sa plecam, am apucat sa le fac fetelor cateva poze intre miile de flori ale pomisorilor. Doamne ce miros …

Andreea a fost foarte fericita, si drept urmare ne-a bagat un zambet cu tzutzu in gurita.

Ne-am intors din mini concediul de primavara, de la nunta prietenei mele din Spania, Anuska. Pana cand se coc pozele, am dat o fuguta in parcul Herastrau cu Andreea, sa ne bucuram de o zi minunata de primavara.

Am pozat cu batraiorul 28-85 (s-a nascut cam prin 1986, dar e facut sa dureze), cam pe la ISO 1600 in medie. Rezultatele, mai jos (palaria)

Astazi cand am venit de la servici, am ramas masca. Andreea dadea cu aspiratorul. Dovada mai jos:

Dupa ce a terminat cu treaba, i s-a facut foame. Asa ca a inceput sa manance cu pofta si cu sunete

Si in cele din urma, bine dispusa, a inceput sa rada. Iar.

Pentru prima oara Andreea a ras in hohote azi. A mai avut incercari, dar se soldau cu un chicot mic si gata.

Azi, dupa ce a vomitat pe mine in timp ce o tineam in carca si ma jucam cu ea, m-am strambat ca toate alea cand a inceput sa imi miroasa ce cursese pe mine (bleah :-X). Cand m-a vazut cum ma stramb, a inceput sa se sparga de ras. Bine-nteles ca am repetat miscarea sa verific ca daia rade. A mers :P

Am fugit instant dupa camera, si iata ce a iesit :P

Probabil totul i s-a tras de la berea pe care o bause inainte. Cred ca si de aia a vomitat… era crita :)

PS: ca sa nu fim decazuti din drepturile parintesti, trebuie sa mentionez ca faza cu berea este doar o gluma. Copilul nu a baut nimic, decat lapte :P

… asa ca, a venit momentul pentru poza pe paturica. Cine nu are poza pe paturica in pielea goala de cand era mic, sa ridice mana :) … eu am, Oana are, si am vrut ca si copilul nostru sa aiba. Cand s-o face mare mi-o zice daca i-au placut sau nu. Pana atunci, ta-daaaa:

Si pentru ca ieri a fost zi de pozat, i-am facut si la baita cateva poze:

Bonus, Mimi da’ Cat