Aveam o vorba la servici cu fostii mei colegi: “bucuria unui handicapat” :) .. stiu ca suna urat, dar contextul in care noi foloseam expresia era cat se poate de haios. Se referea strict la bucuria imensa pe care oricare dintre noi o resimtea cand batea de rupea la un joc pe internet, dupa ce in prealabil lucrase la el cateva luni bune. Jocul se lansa pe piata, si primele zile noi rupeam in doua tot ce misca, ca deh, eram “tatici” …
Nu tinea mult aceasta bucurie, ca veneau baietii cu gamingu’ in sange si ne rupeau oasele dupa ce se obisnuiau cat de cat cu jocul. Dar aia era bucuruia unui handicapat.. a noastra :p
Cam asta am resimtit oarecum cand am pus mana pe Nexus.. nu ca l-as fi testat inainte.. ci din simplu fapt ca stiam ca sunt printre putinii fericiti din Romania care il are :p .. las videoclipu sa vorbeasca, ascultati acolo efecte sonore involuntare :p
Cam asta e bucuria unui handicapat :) (No offence to anyone!)
E primu lucru care imi vine in cap atunci cand ma gandesc la Windos Mobile. Acest Frankenstein al sistemelor de operare mobile. Nu spun ca ii lipseste ceva, ci doar ca asa cum e el, are de toate da nu se pupa lucrurile intre ele. Vin din versiuni diferite de windows, au la baza s.o-ul mama de pe PC, aplicatiile sunt facute cu fundu si crapa cand ti-e lumea mai draga.. etc etc etc …
De ce zic never going back? Pai, dupa ce am operat o lista impresionanta de terminale mobile avand la baza WinMo, iata ca am facut pasul indraznet si am trecut pe Android, sistemul mobil de operare de la Google. Planuiam de mult acest lucru, cochetam cu el pe telefoanele prietenilor, dar faptul ca nu aparuse un terminal cu un ecran decent (minim 800 pixeli dupa limitele pe care mi le-am impus singur :D) si lipsa unui program de GPS decent (a se citi IGO, ca altceva nu-mi place :P) m-a facut sa stau deoparte.
Pana ieri. Ieri am intrat in posesia Telefonului (cu T mare, da).. Bine, ar trebui sa fie cu G mare, ca e Google phone.
