Alin Popescu (dot) eu

Am fost duminica pe viscolul ala maret in Cismigiu, impreuna cu Cristi si prietena lui, Lili sa facem cateva poze in parc. Un parc pe care speram sa il gasim gol pe acea vreme, insa, spre uimirea noastra era destul de populat. Peisajul era interesant si am declansat de cateva ori, incercand pe cat posibil sa ma feresc de “celebrele” cadre din Cismigiu.

Nu am ratat ocazia sa o pozez din nou pe Lili, care si de data asta a facut fata cu brio capriciilor vremii si ale fotografului: frig, viscol, stai colo, ridica fularul, coboara fularul, stai pe zapada, nu te misca, stai sa reglam blitul, stai sa schimb obiectivul.. si tot asa. Nu a zis nici pas, desi spre final era cam intepenita de frig, si seara mi-a zis ca a apucat-o o mica raceala (sper ca e totul ok acum).

Am tras 99% din timp numai cu 70-200-le la f2.8. Ocazional am pus si SB-900-le la treaba, pentru a putea subexpune un pic ambientul, fara ca lumina de pe model sa se schimbe prea mult. Am avut cel mai tare stativ pentru blitz, si anume cel cu reglaj vocal: mai sus, mai inclinat, mai spre mine etc. Stativul uman :) pe nume Cristi (merci, raman dator)

Si pentru ca tot am avut IR-ul la mine si Lili a vrut cu tot dinadinsul sa vada cum iese in IR (desi am avertizat-o in prealabil de efectul de fantoma dat de infrarosu), iata mai jos un cadru. In apele infrarosii :)

Abia astept sa ies la un munte pentru peisajul adevarat de iarna. Nu stiu cand, dar tot sper sa reusesc.

Am vrut sa ies din casa, ca am vazut mult soare afara dupa atatea zile de ninsoare. A fost o pacaleala, ca erau de fapt vreo -11 grade, inghetai instant. Si totusi, l-am sunat pe Cristi si cu a lui Lili, am iesit undeva langa Bucuresti. Stiam amandoi niste lacuri si am zis ca ar fi o treaba sa pozam un lac inghetat.

Ei bine, lacurile erau inghetate, insa peisajul din jurul lor, dezarmant. NU cred ca mai exista in jurul Bucurestiului, chiar si la 30+ km distanta vre-un lac “nepopulat” de viloaie si casoaie de prost gust, de mii de culori care de care mai tipatoare si inaltimi ametitoare. Groaznic.

Bogdan Panait ma intreba de ce nu ies la pozat in Bucuresti si in jur.. ei bine, uite de asta nu ies. Nu ai unde. Sau poate sunt eu tampit si m-a parasit complet inspiratia (e posibil ca nu am mai pozat de mult).

Ii multumesc insa lui Lili care inca o data nu s-a suparat sa ii fac cateva poze :)

Am inceput 2009 cu o prima vizita la Ranca. Se pare ca asa s-a nimerit sa il si inchei, cu o a 2-a vizita. Bogdan ne-a invitat iar la o iesire in zona, si nu am ratat ocazia, ca tot vroiam un week-end de fotografiat.

A fost frumos, zapada multa si cer senin, de un albastru cosmic.