Alin Popescu (dot) eu

Astazi gravitatia trebuia sa isi spuna cuvantul asupra unei cladiri vecine cu locul meu de munca. De ceva timp e un santier de demolari in jurul nostru (se face loc la vreun nou cartier probabil) si o singura cladire a mai ramas in picioare, o cladire cu vreo 6-7 etaje, probabil administrativul vechi. Am tot sperat noi ca va fi dinamitata, si vestea cea mare a sosit acum cateva zile, cum ca azi va fi pusa la pamant cu dinamita.

Moment de pelerinaj de weekend la servici, ca nu prea vezi la noi asa ceva. Au venit oamenii cu mic cu mare, cu prieten, cu catel si cu purcel. Ce sa mai, sarbatoare. Eu m-am inhamat cu echipamentul hotarat sa punem in aplicare planul lui Andrei, un om extrem de creativ, cu o imaginatie nemaiintalnita. Primul lui gand in legatura cu cladirea care avea sa cada, a fost un sarut pasional, rupt de realitate, intre el si o tipa, iar pe fundal, cladirea bum-bum… buf la pamant. Dragoste cu scantei.

Dar nu a fost sa fie :(

Ajunsi acolo, am aflat cu parere de rau ca s-a amanat demolarea, din lipsa de explozibil (sau ma rog, nu era destul). Erau si televiziunile acolo, insa toti au plecat dezamagiti. Mai putin noi. Daca tot incepusera fetele cu machiajul, si noi eram acolo cu echipament si pregatiti moral, ne-am zis sa ramanem si sa facem un shooting pregatitor. Desi am inlemnit (si veti vedea ce frig era) am rezistat cu vrednicie vreo 2 ore. Mai jos sedinta de azi.

Models:

• Corina & Andrei
• Lili

Make-up:

• Diana Ionescu

And courtesy of Cristi, the making-of

Am fost duminica pe viscolul ala maret in Cismigiu, impreuna cu Cristi si prietena lui, Lili sa facem cateva poze in parc. Un parc pe care speram sa il gasim gol pe acea vreme, insa, spre uimirea noastra era destul de populat. Peisajul era interesant si am declansat de cateva ori, incercand pe cat posibil sa ma feresc de “celebrele” cadre din Cismigiu.

Nu am ratat ocazia sa o pozez din nou pe Lili, care si de data asta a facut fata cu brio capriciilor vremii si ale fotografului: frig, viscol, stai colo, ridica fularul, coboara fularul, stai pe zapada, nu te misca, stai sa reglam blitul, stai sa schimb obiectivul.. si tot asa. Nu a zis nici pas, desi spre final era cam intepenita de frig, si seara mi-a zis ca a apucat-o o mica raceala (sper ca e totul ok acum).

Am tras 99% din timp numai cu 70-200-le la f2.8. Ocazional am pus si SB-900-le la treaba, pentru a putea subexpune un pic ambientul, fara ca lumina de pe model sa se schimbe prea mult. Am avut cel mai tare stativ pentru blitz, si anume cel cu reglaj vocal: mai sus, mai inclinat, mai spre mine etc. Stativul uman :) pe nume Cristi (merci, raman dator)

Si pentru ca tot am avut IR-ul la mine si Lili a vrut cu tot dinadinsul sa vada cum iese in IR (desi am avertizat-o in prealabil de efectul de fantoma dat de infrarosu), iata mai jos un cadru. In apele infrarosii :)

Abia astept sa ies la un munte pentru peisajul adevarat de iarna. Nu stiu cand, dar tot sper sa reusesc.

Am vrut sa ies din casa, ca am vazut mult soare afara dupa atatea zile de ninsoare. A fost o pacaleala, ca erau de fapt vreo -11 grade, inghetai instant. Si totusi, l-am sunat pe Cristi si cu a lui Lili, am iesit undeva langa Bucuresti. Stiam amandoi niste lacuri si am zis ca ar fi o treaba sa pozam un lac inghetat.

Ei bine, lacurile erau inghetate, insa peisajul din jurul lor, dezarmant. NU cred ca mai exista in jurul Bucurestiului, chiar si la 30+ km distanta vre-un lac “nepopulat” de viloaie si casoaie de prost gust, de mii de culori care de care mai tipatoare si inaltimi ametitoare. Groaznic.

Bogdan Panait ma intreba de ce nu ies la pozat in Bucuresti si in jur.. ei bine, uite de asta nu ies. Nu ai unde. Sau poate sunt eu tampit si m-a parasit complet inspiratia (e posibil ca nu am mai pozat de mult).

Ii multumesc insa lui Lili care inca o data nu s-a suparat sa ii fac cateva poze :)