Calatorie pe luna
De ce ne mint? De ce ne tot spun ca e imposibil sa ajungi pe luna? De ce tot o tin cu teoria conspiratiei cum ca americanii nu au ajuns acolo? Ei au ajuns saracii, dar si ei ne-au mintit, sa credem ca e foarte greu, ca sunt conditii vitrege, neprielnice vietii. Prostii!
Primul lucru pe care l-am zarit cand am ajuns erau nenumaratele sisteme de comunicatii deja instalate acolo. Si traficul aerian foarte intens.
Am crezut ca nu ne putem deplasa decat cu ATV-ul selenar pe care il luasem cu noi, dar terenul era destul de permisiv.
Asa ca l-am lasat deoparte si am debarcat si masinuta, dar inainte i-am facut mici pregatiri pentru terenul dificil.
Dupa ce am calatorit un pic, ne-am trezit langa o noua baza. Scria punct de observatie al Terrei.
Am aruncat un ochi pe acolo, si cum nu era nimeni, ne-am conectat aparatele la imensele telescoape montate acolo, printre sutele de antene. Am vazut cateva imagini de pe pamant. Ne era dor de acasa …
Am plecat de acolo cu gandul la oameni, la apa si la vegetatia abundenta. Am plecat insa numai pentru a da peste urme de viata si acolo sus, in spatiul necunoscut, in mincinoasa “fata ascunsa” a lunii. Era ascunsa de noi, ca sa nu vedem cum cei alesi isi construiau o lume a lor, un refugiu pentru cand pamantul avea sa nu mai fie. Dar ceva se pare ca s-a intamplat, pentru ca au abandonat constructiile.
Se pare ca nu luasera in calcul anumite fenomene meteorologice, specifice acelei zone a lunii. Efectul de lupa
Am plecat de acolo pentru ca eram amenintati. Am mers pe drumuri grele, dar a meritat.
Pentru ca am gasit un loc unde erau oameni. Doi batranei, primii ajunsi pe Luna. Traiau acolo linistiti si aveau o muscata in geam.
Nu erau acasa, dar am intrat sa ne incalzim. I-am vazut mai tarziu, se bucurau pentru ca le sosise baiatul din armata
Am plecat fara sa ne vada. Era frumos pe luna!
Sfarsit!
