Alin Popescu (dot) eu

Am fost duminica pe viscolul ala maret in Cismigiu, impreuna cu Cristi si prietena lui, Lili sa facem cateva poze in parc. Un parc pe care speram sa il gasim gol pe acea vreme, insa, spre uimirea noastra era destul de populat. Peisajul era interesant si am declansat de cateva ori, incercand pe cat posibil sa ma feresc de “celebrele” cadre din Cismigiu.

Nu am ratat ocazia sa o pozez din nou pe Lili, care si de data asta a facut fata cu brio capriciilor vremii si ale fotografului: frig, viscol, stai colo, ridica fularul, coboara fularul, stai pe zapada, nu te misca, stai sa reglam blitul, stai sa schimb obiectivul.. si tot asa. Nu a zis nici pas, desi spre final era cam intepenita de frig, si seara mi-a zis ca a apucat-o o mica raceala (sper ca e totul ok acum).

Am tras 99% din timp numai cu 70-200-le la f2.8. Ocazional am pus si SB-900-le la treaba, pentru a putea subexpune un pic ambientul, fara ca lumina de pe model sa se schimbe prea mult. Am avut cel mai tare stativ pentru blitz, si anume cel cu reglaj vocal: mai sus, mai inclinat, mai spre mine etc. Stativul uman :) pe nume Cristi (merci, raman dator)

Si pentru ca tot am avut IR-ul la mine si Lili a vrut cu tot dinadinsul sa vada cum iese in IR (desi am avertizat-o in prealabil de efectul de fantoma dat de infrarosu), iata mai jos un cadru. In apele infrarosii :)

Abia astept sa ies la un munte pentru peisajul adevarat de iarna. Nu stiu cand, dar tot sper sa reusesc.

Aseara in club La Scena a avut loc un eveniment inedit: un live show cu fotografi si model, cu lume multa si zgomot, cu vechi si vechi, cu oglinzi si tablouri, cu perdele si lumini. Un amalgam misto. Ce s-a intamplat de fapt?

Velvet Magazine a fost organizatorul acestui eveniment. Ideea a fost sa se plece de la acelasi set-up cu o tipa bine aranjata, coafata si machiata, iar 5 fotografi si 5 desenatori sa se intreaca in a captura fiecare in viziunea lui acea scena, acea tipa. Partea cu desenatul a picat, pentru ca era multa lume, tipa se tot misca in camera pusa la dispozitie pentru eveniment, asa ca era imposibil de desenat. Au ramas fotografii, care in loc de 5 cati au fost selectati, erau vreo 10-12, din care 8 au intrat cu poza in concurs. O singura poza, realizata in intervalul a 30 de minute in care toti au tras de saraca fata ba la stanga ba la dreapta, ba pe sus, ba pe jos. Tocmai haosul asta mi-a placut foarte mult.

Mi-am pus teleul pe aparat, si am stat undeva retras, mai in spate de toata lumea. S-a dovedit un mare avantaj faptul ca sunt inalt, am tras peste capetele fotografilor :) Am asteptat cadrul si l-am tras de fiecare data cand cineva o aranja intr-o pozitie anume, intr-un loc anume pe fata. Dar cam 70% din timp, ea a fost cea care a luat initiativa, si poza in diferite ipostaze. In mod normal nu ti-ai dori asa ceva, dar la haosul de acolo, s-a dovedit mana cereasca. Bravo ei!

Lumina nu era cine stie ce, asa ca am trantit si 2 blituri mici pe diferite etajere din camera “Rosie”. Asa se numea locul unde avea loc shooting-ul, si da, era a naibii de rosie: si pe pereti, si mobila, si perdele, si mai presus de toate, si lumina era rosie, turbat de rosie :) De aceea bliturile m-au scos oarecum din belea.Dar si faptul ca am tras numai in ISO 3200, toate cadrele de ieri. Inca o data te iubesc dragul meu D700 :)

Am avut in cap cadrul pe care urma sa il fac si cu care sa particip de aproximativ o saptamana, de cand am aflat ca sunt printre fotografii selectionati sa participe la shooting. M-am gandit la luminite out-of-focus, cerculete multe si colorate peste imaginea cu fata. Asta insemna multiple-exposure din aparat sau un overlay ulteriror, tot din aparat. Asa ca inainte sa ajung la “La Scena”, m-am oprit cateva minute afara sa trag cateva cerculete. Calea Calarasi fiind o strada destul de aglomerata si cu vedere spre Unirii, am avut slava Domnului de unde alege un cadru potrivit. Am tinut cont sa am cerculete mai mult pe margini, si nu in centru imaginii, unde urma sa fie modelul. Am gasit si o perdea de luminite, si i-am facut si acesteia un cadru, poate poate aveam nevoie.

In timpul shootingului am tras RAW, pentru a putea realiza Overlay-ul direct din aparat (posibil doar pe RAW). Am tras si Monochrome la un moment dat, pentru ca white ballance-ul era in pom in lumina de acolo, si pentru ca nu aveam timp sa stau pe poza, neavand la dispozitie decat cateva minute pentru selectie. (deci in nici un caz post-procesare). Asa ca la final, am ales un prim-plan cu modelul (imi cer scuze ca tot o tin cu fata, cu modelul, dar nu i-am retinut numele – desi nu-mi amintesc sa ni-l fi spus cineva EDIT: am aflat, o cheama Ana Patricia Tarlea, cu tz :)), l-am suprapus peste cadrul cu luminile tras cu ceva timp inainte in ratie de 1 la 0,6 adica poza cu fata era full, iar cea cu bulinele participa cu o transparenta de 60% (negru e perfect transparent in overlay mode ca mask-ul din Photoshop). Daca sunt detalii prea tehnice, sau trantite de mine fara prea multe explicatii, nu ezita sa ma intrebi in zona de comentarii.

Pozele selectate de fiecare fotograf au fost proiectate pe un perete si erau insotite doar de un numar. Publicul a votat, cu bucatica de puzzle pe care a primit-o la intrare cand a sosit la petrecere, punand-o in unul din cele 8 pahare numerotate si ele. L-a final s-au numarat piesele de puzzle din fiecare pahar si astfel s-a ales castigatorul. Am avut norocul sa fiu eu cel mai votat dintre toti. Poza din concurs a fost aceasta:

Multumiri inca o data Velevet Magazine si mai ales lui Deedee (Diana Ionescu), cea care mi-a spus de concursul organizat de ei. Ea s-a ocupat de Hair and Make-up si daca aruncati un ochi la ea in blog, sau chiar pe Velvet, veti vedea de ce este in stare. O recomand oricui ma intreaba de un Make-up artist la orice ora. She’s that good!