Alin Popescu (dot) eu

Aseara in club La Scena a avut loc un eveniment inedit: un live show cu fotografi si model, cu lume multa si zgomot, cu vechi si vechi, cu oglinzi si tablouri, cu perdele si lumini. Un amalgam misto. Ce s-a intamplat de fapt?

Velvet Magazine a fost organizatorul acestui eveniment. Ideea a fost sa se plece de la acelasi set-up cu o tipa bine aranjata, coafata si machiata, iar 5 fotografi si 5 desenatori sa se intreaca in a captura fiecare in viziunea lui acea scena, acea tipa. Partea cu desenatul a picat, pentru ca era multa lume, tipa se tot misca in camera pusa la dispozitie pentru eveniment, asa ca era imposibil de desenat. Au ramas fotografii, care in loc de 5 cati au fost selectati, erau vreo 10-12, din care 8 au intrat cu poza in concurs. O singura poza, realizata in intervalul a 30 de minute in care toti au tras de saraca fata ba la stanga ba la dreapta, ba pe sus, ba pe jos. Tocmai haosul asta mi-a placut foarte mult.

Mi-am pus teleul pe aparat, si am stat undeva retras, mai in spate de toata lumea. S-a dovedit un mare avantaj faptul ca sunt inalt, am tras peste capetele fotografilor :) Am asteptat cadrul si l-am tras de fiecare data cand cineva o aranja intr-o pozitie anume, intr-un loc anume pe fata. Dar cam 70% din timp, ea a fost cea care a luat initiativa, si poza in diferite ipostaze. In mod normal nu ti-ai dori asa ceva, dar la haosul de acolo, s-a dovedit mana cereasca. Bravo ei!

Lumina nu era cine stie ce, asa ca am trantit si 2 blituri mici pe diferite etajere din camera “Rosie”. Asa se numea locul unde avea loc shooting-ul, si da, era a naibii de rosie: si pe pereti, si mobila, si perdele, si mai presus de toate, si lumina era rosie, turbat de rosie :) De aceea bliturile m-au scos oarecum din belea.Dar si faptul ca am tras numai in ISO 3200, toate cadrele de ieri. Inca o data te iubesc dragul meu D700 :)

Am avut in cap cadrul pe care urma sa il fac si cu care sa particip de aproximativ o saptamana, de cand am aflat ca sunt printre fotografii selectionati sa participe la shooting. M-am gandit la luminite out-of-focus, cerculete multe si colorate peste imaginea cu fata. Asta insemna multiple-exposure din aparat sau un overlay ulteriror, tot din aparat. Asa ca inainte sa ajung la “La Scena”, m-am oprit cateva minute afara sa trag cateva cerculete. Calea Calarasi fiind o strada destul de aglomerata si cu vedere spre Unirii, am avut slava Domnului de unde alege un cadru potrivit. Am tinut cont sa am cerculete mai mult pe margini, si nu in centru imaginii, unde urma sa fie modelul. Am gasit si o perdea de luminite, si i-am facut si acesteia un cadru, poate poate aveam nevoie.

In timpul shootingului am tras RAW, pentru a putea realiza Overlay-ul direct din aparat (posibil doar pe RAW). Am tras si Monochrome la un moment dat, pentru ca white ballance-ul era in pom in lumina de acolo, si pentru ca nu aveam timp sa stau pe poza, neavand la dispozitie decat cateva minute pentru selectie. (deci in nici un caz post-procesare). Asa ca la final, am ales un prim-plan cu modelul (imi cer scuze ca tot o tin cu fata, cu modelul, dar nu i-am retinut numele – desi nu-mi amintesc sa ni-l fi spus cineva EDIT: am aflat, o cheama Ana Patricia Tarlea, cu tz :)), l-am suprapus peste cadrul cu luminile tras cu ceva timp inainte in ratie de 1 la 0,6 adica poza cu fata era full, iar cea cu bulinele participa cu o transparenta de 60% (negru e perfect transparent in overlay mode ca mask-ul din Photoshop). Daca sunt detalii prea tehnice, sau trantite de mine fara prea multe explicatii, nu ezita sa ma intrebi in zona de comentarii.

Pozele selectate de fiecare fotograf au fost proiectate pe un perete si erau insotite doar de un numar. Publicul a votat, cu bucatica de puzzle pe care a primit-o la intrare cand a sosit la petrecere, punand-o in unul din cele 8 pahare numerotate si ele. L-a final s-au numarat piesele de puzzle din fiecare pahar si astfel s-a ales castigatorul. Am avut norocul sa fiu eu cel mai votat dintre toti. Poza din concurs a fost aceasta:

Multumiri inca o data Velevet Magazine si mai ales lui Deedee (Diana Ionescu), cea care mi-a spus de concursul organizat de ei. Ea s-a ocupat de Hair and Make-up si daca aruncati un ochi la ea in blog, sau chiar pe Velvet, veti vedea de ce este in stare. O recomand oricui ma intreaba de un Make-up artist la orice ora. She’s that good!

“A Bebe point’s of view”, sau mai bine zis pana unde putem ajunge cu prosteala :p … sau prostia ?!? :)

Totul a pornit de la intentia de a poza niste Bikeri facand figuri in Herastrau, cu sarituri pe o saltea imensa lansati de o rampa la fel de imensa. Ii vazusem cu o zi inainte si am venit pregatit. Cu blituri, baterii incarcate, standuri de lumini si chiar o umbrela. Deja vizualizasem ce imagini o sa fac, cum o sa pun lumina, cum o sa ii incadrez. Etc. Mare mi-a fost dezamagirea, cand ajuns seara in parc, vad ca imensa saltea lipsea. Probabil era acolo numai pentru weekend, pentru vre-un eveniment ceva. Am dus suparat la masina sativele de lumini si vroiam sa las si rucsacul foto acolo. O sclipire de moment mi-a zis sa il iau, impreuna cu trepiedul care zacea de nu stiu cand in masina. Zis si facut.

Plec inapoi spre parc, sa o ajung pe Oana din urma, si o gasesc izolata de aleile principale, hranind bebelusa. Ce sa fac in timpul ala? Pozez o frunza, o ghinda, un melc. Lumina de 2 lei. Nici apus, nici prea lumina, nici prea intuneric. Nici un pic de contrast.

Stand eu asa plictisit (ca deh, venisem fara role sau bicicleta, cu gandul ca pozez bikeri) ma uit la caruciorul care zacea gol langa bancuta pe care Oana statea cu bebela in brate. Si-mi vine ideea: Oare cum vede copilu din carut, asa de la orizontala. Pai hai sa vedem. Pun un wide pe aparat (17-35-ul) ca sa amplific un pic perspectiva si sa dau un aspect mai funny si pun aparatul pe timer. Zbang, ma loveste imaginea in moalele capului :P. Imi place. Dar lumina tot de cacat e. A… am bliturile la mine. Un SB-800 si un SB-900. Pun frumos difuzerele pe ele, cate un gel colorat (tungsten mai precis, Nikon ii zice TN-1a parca), setez white ballance-ul pe Tungsten pentru a forta WB-ul mai aproape de adevar pe obiectele luminate de blit si a avea un albastru cat de cat pe cerul sters complet si ma apuc sa trag cadru dupa cadru. Ii place si Oanei si dupa ce termina de hranit bebela, mi se alatura spre a exemplifica lumii cat de penibili suntem uneori fara a ne da seama, dar suntem perfect fericiti cu acest lucru, ca doar suntem parinti. Oare copii ce cred despre noi ?!

Ce? mai e un bebe?!?!

Mai jos set-up-ul imaginilor de mai sus. In stanga imaginii SB-800, setat pe remote si comandat de canalul B in TTL mode +0.7 EV. In dreapta, SB-900-le pus de forma pe trepied (l-am si trantit si am reusit sa sparg difuserul :(, noroc ca blitul nu are absolut nimic) si acesta tot in remote dar pe canalul A, TTL. Aparatul (Nikon D700) setat manual la f 5, 1/13 s (sa mai prind un pic si din lumina de afara), bliturile declansate pe Rear Curtain (la finalul expunerii) ca sa nu imi apara dare de la miscare si un ISO-500 tot ca sa ajut la capturarea ambientului.

La inceput de luna, impreuna cu Alex Axon si cu Cristi (un coleg de servici pasionat si el de foto), insotiti fiecare de fete, ne-am suit in masini si am plecat sa cautam locuri noi de pozat. Am dat de-o garla, cu stuff si dupa ceva cautari am gasit si un fel de locuinta lacustra.

Locatia prezenta interes, asa ca ne-am pus pe treaba. Eu, ca de obieci nu m-am putut abtine sa nu trantesc si 2 blituri ca sa mai controlez un pic umbrele puternice ce le arunca soarele amiezii tarzii. Am folosit 2 SB-uri de la Nikon, un sb-800 si un sb-900, ambele pe manual, pentru ca imi place sa am consistenta intre cadre. Le-am comandat puterile cu blitul de pe aparat (mare minune sistemul asta de la Nikon – unic din cate stiu eu) si am folosit filtrele de blit pentru Tungsten, pentru a exagera un pic albastrul cerului.

In rest, diferite diafragme, un polarizator pe ici pe colo, si multa atentie sa nu cadem in apa de pe lemnele putrezite :). A, si sa nu uit, am tras si cateva cadre in IR. Va las sa le ghiciti singuri.

Si un HDR, realizat dintr-un singur NEF

Continue reading

S-a dus mini vacanta de 1 mai, s-au dus zilele libere, asta pana cand vom pleca in concediu. Pana una alta, am primit unda verde la eliberat fotografii pe blog.

Am participat de curand la o sedinta foto superba impreuna cu prietenul Narcis Virgiliu. Detalii depre client, echipa si rezultatele finale le gasiti la el pe blog. Eu am fost acolo doar din placerea de a participa la o sedinta de-a lui Narcis (si a fura si niste meserie pe deasupra). Ca sa nu fiu total inutil, m-am hotarat sa realizez cateva foto de making-of, insa incet-incet am cam uitat de ce eram acolo, si m-am apucat sa fotografiez modelele angajate pentru job, asa, in afara proiectului :)

Eu fiind de mult adeptul “fenomenului” Strobist (incercati site-ul ca nu veti regreta), m-am bucurat nespus cand am vazut ca si Narcis e tentat de idee, si chiar ca s-a inhamat la aceasta sedinta sa traga numai cu speedlight-uri Nikon si nu cu luminile mari de studio. M-am simtit in largul meu, si rezultatele mi-au confirmat inca o data ca nu am nevoie de luminile mari de studio pe care mi le-am cumparat. Asa ca sunt mai hotarat ca niciodata sa scap de ele, sa mai imi iau 2 blituri SB-800 si ceva accesorii pentru ele.

Revenind, va spun doar ca am folosit un singur SB-800, off-camera, declansat wireless cu niste Cactus triggere din cele mai ieftine luate de pe E-bay. Camera si blitul pe manual, balansand tot timpul blitul cu lumina ambientala dupa propriul plac.

Mai intai, cateva cadre de making-of.

Narcis a inceput cu explicarea conceptului si ideii din spate, astfel incat fetele sa intre mai bine in pielea personajului

Apoi fetele au trecut la "departamentul de infrumusetare" (nu ca nu erau ele indeajuns de frumoase)

Cu ceva timp in urma anuntam bucuros ca vreau sa imi iau lumini de studio. La scurt timp mi le-am luat. La alt timp tot scurt, le si vand :)

De ce? Pentru ca nu le folosesc atat de mult cat as fi crezut, nu se justifica sa tin banii blocati in ele, cand eu tot blituri mici folosesc, cu mult mai multa comoditate, usurinta si frecventa. Asadar, vand urmatoarele:

2x Excella Premier Plus 1000 watts2x Softbox 40×120 cm

2x Stativ inaltime max 2.9 m

1x Geanta carat blituri

Intregul kit se vinde cu 2700 ron. Am dat pe ele in 18 Nov 2008 3300 ron si de atunci le-am folosit maxim de 10 ori din pacate. Sunt in garantie la f64 pana in nov 2009. Pretul de nou numai pentru cele 2 blituri este de 2600 ron. Deci, practic softboxurile, stativele si geanta va ies toate la 1 mil :). Si repet, sunt ca noi. Accept orice test!

De asemenea vand si un Ring Flash pentru Nikon SB-800 (in poza e varianta identica pt flashuri Canon) – model RayFlash – cel mai performant din toate aparute pana acum pe piata, deoarece la interior are fibra optica ce conduce uniform lumina de-a lungul intregului cerc din jurul obiectivului, neavand hot-spot in zona de sus.

Pretul din magazin este 546 ron, il vand cu 400 ron. Practic nefolosit, ca nou.

Tot ce vand acum, vand pentru a-mi cumpara alte cateva SB-uri, asa ca sunt dispus sa accept si schimb cu Nikon SB-800 sau SB-900 (eventual si un SB-26). Diferenta o calculam in functie de nr de SB-uri si de pretul estimat al acestora.

Stiu ca e criza, dar acum se fac cele mai bune investitii :)

Cam asa se poate raporta trecerea timpului in genul asta de fotografie. Mai precis, timpul sta pe loc, totul ingheata pentru o mili-fractiune de secunda, ca sa zic asa… E vorba de “high-speed photography“. Zic pe engleza, ca nu imi vine acum un termen mai potrivit din limba noastra materna.

De cateva zile, numai dupa ora 11 noaptea am ajuns acasa, fiind prezent in studio de la terminarea programului de la servici si pana la acea ora tarzie. Prima zi a fost de probe, de incercari, de unul singur. A fost greu, mai ales cu sincronizarea, cu stransul resturilor, cu pregatirea pentru urmatorul cadru.. etc

Ieri am avut ajutoare, de fapt un singur ajutor, dar mare de tot. Tin sa ii multumesc inca o data, si pe aceasta cale lui Cristi. Fara el nu as fi obtinut ce veti vedea mai jos. Si nu ma refer strict la ajutor fizic, ci si ajutor “intelectual” pentru ca nu o data a venit cu idei super.

Dar sa incepem povestea de azi :). Continue reading