All-inclusive

Iata-ma reintors din concediu. Abia asteptam sa revin, ca niciodata pana acum. Doamne ce bine e iar in plictisitorul Bucuresti, in fata calculatorului de la munca, si in casuta noastra plina de parul lu’ Mimi (the cat).

Poate ma credeti nebun, ca ma bucur ca am scapat de concediu. Asa pare, dar hai sa va povestesc ce si cum, si-mi veti da dreptate.

Destinatia aleasa a fost Bulgaria, statiunea Nisipurilor de Aur. All-inclusive. All-inclusive am zis.

10 adulti (in familie, deh) si 2 copii. Platit excursia de prin Iunie-Iulie, sa fim siguri ca prindem pret bun. Am prins. Mers la Slobozia in weend, luat mot Andreea:

Fotografie Alin Popescu

Terminat cu motul, pregatit pentru plecarea de luni 06 septembrie. Aveam bagajele deja in masina de Duminica seara, sa nu stam dimineata sa le caram. Eram la frate-miu sa facem ultimele planuri pentru drum, cand la ora 20.30 ma suna un numar necunoscut: avocat ce se ocupa cu insolventa firmei prin care cumparasem biletele.

Cu regret ne informeaza ca firma a dat faliment, si sa ne apucam sa completam actele de recuperare a banilor (firma era asigurata in caz de faliment). Fix cu 12 ore inainte de plecare. Am ramas masca, am anuntat pe toata lumea si am inceput sa ne facem planuri daca sa mai mergem sau nu.

Sunam a doua zi in Bulgaria la hotel sa vedem daca macar mai sunt valabile rezervarile: ghinion, nu a fost platit, s-au anulat si rezervarile. Suna iar pe avocat, cerut detalii, aflat numar de la agentia din Bulgaria, partenerul BTI-Tour (falimentarii nostri … sau mai bine zis cei care ne-au tras teapa) si povestit celor de acolo cum ca doar am fost informati si ca noi tot vrem sa mergem si suntem dispusi sa re-platim excursia. Obtinut pret bun la un alt hotel, hotarat, plecam ziua urmatoare (1 zi intarziere fata de ce planificasem).

In dimineata plecarii, ma trezesc cu gatul saiba, ma durea ingrozitor. Inghitit un paracetamol si-un strepsils si plecat la drum, 3 masini. Pe drum, lu frate-miu i se arde un bec de faza scurta (desi fusesem la service cu 2 zile inainte pentru o mini-revizie electrica) si ne oprim la intrare in Constanta sa si-l schimbe. Rezolvam, ajungem in vama (Vama Veche), trec eu, trece matusi-mea … frate-miu nu mai aparea.

Ne oprim sa luam Vignette si il asteptam, apare intr-un tarziu negru de suparare: ii expirase ITP-ul de aproape o luna si a trebuit sa marcheze 50 de iepuroi sa il lase sa treaca, si fara amenda (5 milioane). Matusi-mea se trezeste si ea ca ii expira si ei ITP-ul peste 2 zile, asa ca avea sa revina in tara fara ITP (niceee).

Continuam, ajungem la hotel, ne cazam si intrebam de parcare: ghinion, e plina parcarea hotelului (cu o zi inainte erau o gramada de locuri, dar deh, noi am plecat cu 1 zi intarziere) asa ca ne ia un nene de acolo sa ne duca la o parcare platita (10 leva pe zi sau 56 pe saptamana). Si mergem, si mergem, de nu mai ajungeam. Ajungem in final intr-o padurice, cu o ghereta si o bariera la intrare: iata parcarea. Inghitim in sec, platim o saptamana si plecam spre hotel (drum mult mai scurt la intors ca pietoni, asta datorita sensurilor unice)

Pe drumul de intoarcere spre hotel mi se face din ce in ce mai rau, ma durea gatul ingrozitor si deja si capul imi vajaia. Zic bun asa, o sa fiu bolnav tot concediul, ca ma cunosc. Ajung in camera, ma pun in pat si in 30 min tremuram cu 2 paturi groase pe mine. Oana imi da niste Nurofen de bebei (doar dala aveam la noi) si pleaca in statiune cu mama sa caute o farmacie. Intre timp scap de frisoane si ies afara pe terasa hotelului sa o astept. Apare in cele din urma cu o chestie la plic (un fel de coldrex de-al nostru, da’ altceva mult mai dubios). Iau un dala cu apa calda si trece ziua in cele din urma.

Ma trezesc a doua zi, cu mancarimi nemaipomenite pe tot corpul: alergie de aveam toata pielea de pe piept si maini rosie, gatul si ceafa rosii pana la urechi si in plus, gatul ma durea la fel de tare. Bag antialergice in mine si continui tratamentul de raceala cu praful minune bulgaresc. Nu scap de alergie pana nu renunt la dracia aia de medicament (credeam ca e de la ce mancasem la hotel, dar nu era de la aia).

Ziua 3, in sfarsit ma simt un pic mai bine, afara e frumos si zic ca mort copt fac si eu o baie: dimineata bag in mare, stau si un pic la soare, ma simt bine. Dupa amiaza, totul mergea ca pe roate, gatul ma mai durea doar foarte putin, asa ca hotarasc sa bag si o baie la piscina hotelului, ba chiar iau parte la jocul de polo organizat de echipa de animatie. Eram bine-dispus asa ca am marcat si cateva goluri bune printre actele de balerin de apa pe care le-am efectuat in timpul meciului (spre deliciul lu’ fratemiu care ma tragea in poze)

Fotografie Alin Popescu

De la atata apa, ma trece una mica asa ca dau fuga in camera sa rezolv problema. Credeam ca numai in filme se poate (a se vedea There’s something about Mary) dar am reusit sa-mi prind jucaria la fermoar. Nu pot sa descriu durerea, dar exista. Si e profunda. Mai ales cand incerci sa o eliberezi din captivitatea nenorocitului de fermoar de la slip (cred ca inca mai am semn).

Pentru ziua a patra planuisem o trezire la rasarit pentru poze, dar cand a sunat ceasul am aruncat ochiul pe geamul camerei si am vazut ca n-am vazut. Adica era nor crunt si nici urma de semn ca s-ar insenina. Asa ca ma culc la loc si cand ma trezesc iar, nu se schimbase nimic. Vreme crancena afara. Hotarm o vizita la Varna (20 km) asa ca plecam intr-acolo. Vizitam acvariul din Varna (al meu de acasa e mai frumos, sincer) si apoi ne indreptam spre o plaja sa vedem marea. Marea suferea de furtuna de gradul 3 sau 4 (nu prea ma pricep), moment de pauza de-o poza pe plaja inundata de valuri

Foto Alin PopescuRevenim in Nisipurile de Aur si pana in ziua plecarii (adica ieri) nu s-a mai inseninat, decat putin, 2-3 ore pe seara. Datorita vantului si frigului, imi revine durerea in gat si ma apuca o tuse seaca, magareasca, care inca nu mi-a trecut.

Singurul lucru care ne mai bucura (pe mine si pe frate-miu) e ocazia foto pe care ne-o ofera marea involburata si cerul de furtuna, asa ca am mai facut cateva poze pe plajele inundate

Foto Alin PopescuFoto Alin PopescuFoto Alin PopescuFoto Alin PopescuFoto Alin PopescuFoto Alin PopescuFoto Alin Popescu

Am vizitat intr-una din zilele ramase si celebrul cap Kaliakra, sperand sa vedem delfini. Nu am vazut, dar am avut lumina interesanta pentru cateva momente.Foto Alin Popescu

Frate-miu venise cu Sinarul ala mare, pe film lat, sa traga niste cadre si s-a hotarat sa fotografieze poarta de intrare in Kaliakra, pe lumina aceea criminala. Sub poarta, un nene cu acordeonul, cadrul perfect ce sa mai. Se apuca sa o monteze, face focusul cat mai precis

Foto Alin Popescu

… si cand sa traga, o baba rusoaica sau bulgareasa (cum zicea Irina) se pune mot in fata portii, si nu mai pleaca de acolo. O roaga frumos, ii arata sa se mute, ea nimic, ca nu intelege si ca nu vrea poza. Incearca Oana, incerc eu, frate-miu turba. Se duce dracu lumina, si apoi pleaca si baba. Parfum. Sunt curios ce cadre i-au mai iesit :p (sa nu zic ca vroia sa o bata). Mai jos, doamna cu pricina, dedicatie pt frate-miu:

Foto Alin Popescu

Cam asta a fost minunatul concediu. Am revenit in tara fara alte incidente.

All-inclusive tata!

Author: Alin Popescu

Inginer ca formare, grafician ca meserie, fotograf ca mod de viata, Alin este pasionat de tot ce inseamna tehnologie si scrie articole detaliate pe intelesul tuturor.

Share This Post On

15 Comments

  1. erea rusoaica daon pusca mea de babusca cretina…
    ai uitat sa zici cum meam busit camera de asfalt. si de 1.95 leve 😉

    Post a Reply
  2. tu sterge baba in photoshop, cezar sa o razuie cu lama de pe negativ, as vrea sa vad si cadrul lui cezar, dupa ce developeaza poate il urca pe ateliere

    Post a Reply
    • ps. interesant focusul cu geaca in cap, cum se vedea baba cu picioarele in sus, i se vedeau chilotii ?

      Post a Reply
  3. Bine ca n-am mers, coditza! La noi asta micu a facut rujeola saptamana trecuta!

    Post a Reply
  4. stai cam uitat una: in ultima seara mi s-a rupt rama la ochelari si i-am lipit cu superglue. de doo ori. noroc cu mastica ca a fost buna rau

    Post a Reply
  5. Imaginile cu plaja inundata sunt tari! Povestea zici ca e comedie neagra :))

    Post a Reply
  6. frate imi pare rau ca ai fost bolnav, ma bucur ca totusi ai avut chef de pozat (minunate cadre)…cat despre baba bulgareasca de ce nu a scos-o nimeni din cadru cu fortza, cu fortza frate, cu doua smetii dupa ceafa de sarea direct in patul de acasa….f…-o-n cap de vaca bulgareasca …

    Post a Reply
  7. Mai rar concediu cu atatea peripetii, cred ca o sa-l tineti minte pana la adanci batraneti. Oricum s-a meritat, pozele sunt “the best”.

    Post a Reply
  8. Ati reusit sa recuperati banii? Si noi am fost tepuiti de aceeasi agentie. Si nici nu ne-au anuntat, am batut drumul pana acolo. Niciun ban recuperat.

    Post a Reply
    • Nu am luat nici un ban nici noi.. insa ma gandesc sa iau niste bilete la noua agentie.. poate de data asta merge :)))

      Post a Reply

Trackbacks/Pingbacks

  1. Atelierele Albe » Kaliakra - [...] o săptămînă cam de căcat—nu detaliez, pentru că a făcut-o deja Alin—am reuşit să scot o poză din dicstracţia…

Leave a Reply to Monica Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.