{"id":1635,"date":"2010-05-09T21:05:58","date_gmt":"2010-05-09T19:05:58","guid":{"rendered":"http:\/\/www.alinpopescu.eu\/blog\/?p=1635"},"modified":"2013-10-30T14:50:23","modified_gmt":"2013-10-30T14:50:23","slug":"prima-evadare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.alinpopescu.eu\/blog\/prima-evadare\/","title":{"rendered":"Prima evadare"},"content":{"rendered":"

Azi a fost “Prima Evadare<\/a>“. M-am inscris de ceva timp si m-am dus si eu, echipat si pregatit moral sa particip la maratonul de 55 km prin padurile din jurul Bucurestiului, cu plecare din Baneasa si sosire la lac la Snagov. 55 km de aer curat si voie bune, insotite de miscare.<\/p>\n

Asa ar fi trebuit sa fie, daca ghinionul unei zile ploioase nu s-ar fi abatut asupra noastra. Bine, faptul ca a plouat nu m-a deranjat asa de tare, ba chiar m-a bucurat si avantajat ca m-am dus cu caucioace late dar de asfalt, si asa nu am acumulat noroi deloc, spre deosebire de alti participanti (nu au fost decat vreo 1250 de bucati), bine echipati cu roti de off-road, dar care, datorita noroilui s-au incarcat de abia mai inaintau.<\/p>\n

Ghinionul meu a aparut cam pe la sfertul cursei, cand in coada aeroportului Otopeni, dupa un drum nenorocit de noroi si pietre, pe care erau opriti enorm de multi biciclisti, si altii mergeau pe langa bicle (aia mai desteptii si cu experienta concursurilor pe noroi probabil), m-am incapatanat sa inaintez pe bicla. Fiind ud si cu noroi, pietrisul acela nu a facut altceva decat sa se lipeasca de lant precum bomboanele pe coliva. Momentul decisiv a fost cand una din pietre nu a putut trece de pe pinioane, printre deschizatura derailleur-ului si a blocat complet lantul, ducand instantaneu la ruperea sistemului de prindere a derailleur-ului pe cadrul biclei. Nu mai aveam decat 60 m pana la asfalt \ud83d\ude41<\/p>\n

Deageaba am incercat impreuna cu alti oropsiti ai sortii ca si mine sa punem biclele pe direct, fara schimbator. Lantul era prea lung fara intinzator, iar incercarea de scurtare a lui cu o presa imprumutata, nu a facut altceva decat sa ne dea sperante desarte. Nu statea, cadea imediat de pe pinioane. Asa ca la km 13,8 cat arata GPS-ul, a trebui sa inchei o cursa atat de frumoasa. In locul nenorocirii, ne stransesem pana sa plecam peste 50 de participanti cu schimbatoare rupte. Sa vezi de maine asalt la service-uri.<\/p>\n