Pentru ca ma pregatesc sa plec in concediu si pentru ca destinatia aleasa nu e tocmai una in care sa nu ai nici un stres daca te plimbi pe strada cu ditamai camera de gat si tunul montat pe ea, am zis ca am nevoie de o jucarie noua, fix pentru pozele de concediu, de turist, de familie.
Dupa indelungi cautari, citiri de reviewuri si minunari de cate dracii mai inventeaza marketingu’ ca sa ia ochii la fraer, am gasit ceva mic, pe gustul si nevoile mele. Aceasta cautare s-a materializat in urmatoarea jucarica:
Panasonic FX 150
Nu m-a dat pe spate ca are un numar imens de pixeli, mai mult chiar si decat D700-le meu, si anume 14,7 milioane de bucati. Ce sa faci cu atatia pe un senzor asa de mic, in afara de mai mult zgomot. Dar sunt putini cei care inteleg exact cu ce se mananca acesti Megapixeli. Lasand asta la o parte, principalul atuu pentru care am ales aceasta jucarie este obiectivul wide. Putine compacte sunt cu adevarat wide, iar aceasta are un wide de 28 mm echivalent pe filmul de 35.
Din reviewuri reiese ca sta bine si la noise, insa pe mine nu prea m-a convins nici macar la ISO 100, dar nu pentru asta am luat-o. Am lasat de la inceput deoparte gandirea de fotograf cu SLR (bolnav dupa calitatea imaginii) si am incercat sa gasesc ceva care sa raspunda nevoilor mele de familist/turist: mica, rapida, robusta. Constructia este foarte solida, metal negru mat peste tot, ecranul LCD e protejat de un cirstal gros, scratch-resistant iar interfata cu utilizatorul este geniala. Am reusit sa inteleg perfect toate functionalitatile fara a deschide macar manualul. Dupa ceva obisnuinta, am citit si manualul pentru a ma asigura ca nu imi scapa ceva. Nu mi-au scapat decat ceva tips and tricks-uri si cateva shortcuturi, pentru o utilizare mai rapida.
Camera isi face treaba la care o pui si asta e cel mai important. Si ca sa te simti fotograf adevarat …
… pauza de 4 h de cand am inceput sa scriu… m-am aplecat in viteza sa iau ceva de jos si am tras o capatana in coltul biroului. M-a luat cu ameteala, caldura, am fost la Sanador, perfuzie, radiografie, totul ok, doar pielea bulita, fara cap spart (mama, nu ma suna dupa ce citesti asta, chiar sunt ok 🙂 ). Reiau postarea …
… deci ca sa te simti fotograf adevarat, ai si mod M (manual) de fotografiere. O gluma proasta as spune daca vreau sa fiu dragut :). Asta pentru ca ai doar doua diafragme utilizabile: f2.8 si f9 … In loc de M i-as fi zis AA – adica prioritate de doua diafragme… dar intentia conteaza, si e de laudat. Camera asta nu e targetata pentru oameni care vor sa traga pe manual, deci nu am pretentia asta de la ea.
Cireasa de pe tort vine chiar de unde nu ma asteptam. De la modul de captura video. Jucaria trage in HD si o face foarte bine la o rezolutie de 1280×720 in 24 de frame-uri pe secunda. Minunat. Singura limitare, dimensiunea maxima a unui fisier video nu poate depasi 2 Gb. Chiar daca ai card de 8 Gb, trebuie sa faci 4 filmulete de 2 gb. Dar nu e chiar atat de grav. 2 Gb in HD inseamna fix 10 min si 30 secunde de tras in continuu, lucru pe care mai mult ca sigur nu il voi face.
Cam atat acum la prima vedere, urmeaza sa revin asupra camerei dupa ce ma intorc din concediu, cu impresii la cald, dupa ce o voi folosi timp de o saptamana pe malurile mediteranei, la poalele vulcanului Etna. Va pup, destinatia Sicilia!
Cateva imagini trase de proba, si 2 clipuri HD. Dati click pe HD pentru a le vedea la rezolutie maxima. Eu zic ca merita, desi subiectul nu e asa interesant :p
ISO 3200
Later edit: Pentru ca am fost intrebat, aparatul l-am luat la oferta de la f64, a costat 899 Ron cu card de 4gb. Inainte costa 1238 Ron, deci super afacere. Si nu, nu fac reclama nimanui, e pur si simplu o experienta personala si un review strict cu punctele mele de vedere.
11/06/2009
stii ca eu am panasonic FX de 2 ani de zile si iti ziceam de atunci ca filmeaza super + restul calitatilor. vad ca acum au de 3 ori mai multi megapixeli, si cu 50% mai multa relzolutie la video. in fine.
pentru concediu este camera perfecta. iti felicit alegerea.
11/06/2009
multam. chiar strict pentru asa ceva am luat-o. a fost mai greu cu sotia sa o conving ca se poate sa merem in concediu si cu asa ceva, ea tot SLR-ul zicea sa il iau, ca ies pozele bine.. da’ caratul rucsacului pe caldurile lu’ peste eu il faceam, asa ca am avut ultimul cuvant 😛
11/06/2009
Ca un utilizator de Panasonic ce sunt pot spune ca meniurile lor sunt cele mai intuitive. Bat de departe Canon-ul la capitolul asta, chiar si DSLR-urile 🙂 Cu Nikon n-am avut destul timp tangenta.
O alta parere personala este ca poti obtine rezultate bune dar la ISO minim, mic, cat mai mic! Se comporta fix ca orice sapuniera la ISO >100. Dracovenia mea, FZ4(4MP pe un senzor de 1/2.5inch) suport si ISO 200 sau in cazuri extreme ISO 400 insa cu ceva limitari privind cantitatea de lumina minima.
Sa o stapanesti sanatos!
11/06/2009
multumesc.. eu sincer, si la ISO 100 simt retina zgariata.. deh, sunt aproape 4 ani de cand nu am mai pus mana pe o “sapuniera” cum ii zici tu :). de fapt, nu e chiar noise, ci mai mult artefacte de compresie JPG… urmeaza sa incerc sa trag si RAW (da, am uitat sa mentionez ca stie si asa ceva) si dupaia vad exact ce poate, fara compresie.. poate zace o mica comoara in ea, desi ma indoiesc :p (dar cum am mai zis, nu asta a fost scopul achizitiei)