Ce va uitati ma asa?

Posted on Sep 29, 2009 | 12 comments

“A Bebe point’s of view”, sau mai bine zis pana unde putem ajunge cu prosteala :p … sau prostia ?!? 🙂

Totul a pornit de la intentia de a poza niste Bikeri facand figuri in Herastrau, cu sarituri pe o saltea imensa lansati de o rampa la fel de imensa. Ii vazusem cu o zi inainte si am venit pregatit. Cu blituri, baterii incarcate, standuri de lumini si chiar o umbrela. Deja vizualizasem ce imagini o sa fac, cum o sa pun lumina, cum o sa ii incadrez. Etc. Mare mi-a fost dezamagirea, cand ajuns seara in parc, vad ca imensa saltea lipsea. Probabil era acolo numai pentru weekend, pentru vre-un eveniment ceva. Am dus suparat la masina sativele de lumini si vroiam sa las si rucsacul foto acolo. O sclipire de moment mi-a zis sa il iau, impreuna cu trepiedul care zacea de nu stiu cand in masina. Zis si facut.

Plec inapoi spre parc, sa o ajung pe Oana din urma, si o gasesc izolata de aleile principale, hranind bebelusa. Ce sa fac in timpul ala? Pozez o frunza, o ghinda, un melc. Lumina de 2 lei. Nici apus, nici prea lumina, nici prea intuneric. Nici un pic de contrast.

Stand eu asa plictisit (ca deh, venisem fara role sau bicicleta, cu gandul ca pozez bikeri) ma uit la caruciorul care zacea gol langa bancuta pe care Oana statea cu bebela in brate. Si-mi vine ideea: Oare cum vede copilu din carut, asa de la orizontala. Pai hai sa vedem. Pun un wide pe aparat (17-35-ul) ca sa amplific un pic perspectiva si sa dau un aspect mai funny si pun aparatul pe timer. Zbang, ma loveste imaginea in moalele capului :P. Imi place. Dar lumina tot de cacat e. A… am bliturile la mine. Un SB-800 si un SB-900. Pun frumos difuzerele pe ele, cate un gel colorat (tungsten mai precis, Nikon ii zice TN-1a parca), setez white ballance-ul pe Tungsten pentru a forta WB-ul mai aproape de adevar pe obiectele luminate de blit si a avea un albastru cat de cat pe cerul sters complet si ma apuc sa trag cadru dupa cadru. Ii place si Oanei si dupa ce termina de hranit bebela, mi se alatura spre a exemplifica lumii cat de penibili suntem uneori fara a ne da seama, dar suntem perfect fericiti cu acest lucru, ca doar suntem parinti. Oare copii ce cred despre noi ?!

Ce? mai e un bebe?!?!

Mai jos set-up-ul imaginilor de mai sus. In stanga imaginii SB-800, setat pe remote si comandat de canalul B in TTL mode +0.7 EV. In dreapta, SB-900-le pus de forma pe trepied (l-am si trantit si am reusit sa sparg difuserul :(, noroc ca blitul nu are absolut nimic) si acesta tot in remote dar pe canalul A, TTL. Aparatul (Nikon D700) setat manual la f 5, 1/13 s (sa mai prind un pic si din lumina de afara), bliturile declansate pe Rear Curtain (la finalul expunerii) ca sa nu imi apara dare de la miscare si un ISO-500 tot ca sa ajut la capturarea ambientului.