Cum am trecut eu prin toate starile la WeddCamp 2016


Cred ca mai sincer de atat nu pot fi legat de WeddCamp!

M-am simtit:

  • prost ca am intarziat in prima zi si m-a tras Dana de urechi
  • incantat de povestea frumoasa a lui Andra si Marius Dragan (AMDragan.ro)
  • batut in cap ca nu pot fi la fel de organizat precum Narcis Tarcea de la Imagia. Rar imi notez chestii, dar de la el am simtit nevoia sa-mi notez lucruri utile si de tinut minte pentru a fi puse in practica, cum ar fi: plug-in-uri de Gmail pentru mailuri automate catre clienti (streak.com), sau macro de raspunsuri (Textexpander), sau cum isi creeaza cate un dosar virtual pentru fiecare client in Evernote unde “tine minte” cum arata, ce le place, frati, surori, rude apropriate, telefone, facebook-uri, cum arata invitatia pentru a le intelege stilul etc., sau cum salveaza in calendar ca aniversare fiecare nunta pe care o fotografiaza ca sa le ureze de bine an de an acelor oameni, asa incat nu-l vor uita, sau cum isi face un Kit de urgenta pe care il are tot timpul la el (ata, ac, foarfeca, servetele etc. – oh de cate ori am zis sa iau cu mine si eu), sau cum are o galerie online lunea de dupa nunta in care pune pozele de grup cu invitatii, asa ca mirii scapa usor de insistentele acestora de a le da pozele facute impreuna, OH! si cate si mai cate! (nu vi le zic pe toate, trebuie sa mergeti la un Workshop de-al lui Narcis, sau sa va inscrieti inca de pe acum la urmatorul WeddCamp, cel din 2017!)
  • iar prost ca in pauza veneau oameni la mine sa ma salute, chiar multi as putea spune, iar eu nu-i stiam. Am incercat sa aflu cat mai multe despre fiecare ca sa ii cunosc si eu. Multi oameni faini am intalnit!
  • trist dupa ce eram cu zambetul pe buze ascultand povestea lor, cand la finalul prezentarii Irina Groza si Rober Trica de la Cromatica au adus un tribut emotionant lui Darius Dadoo, tanarul designer floral care si-a pierdut viata intr-un accident nefericit. Irina abia si-a abtinut lacrimile… si eu la fel.
  • cu gura pana la urechi la prezentarea lui Marian Sterea, care in stilu-i caracteristic le-a spus multora ca-s prosti cu zambetul pe buze, in sensul ca “mai bine sarac decat sa muncesti pe nimic”. Eu asta apreciez cel mai mult la Marian (pe langa fotografiile superbe) sinceritatea aia franca, spontaneitatea si umorul aproape involuntar as zice de care de dovada in orice situatie. Ah, si inca un lucru – faptul ca nu i s-a urcat la cap succesul, ci a ramas acelasi OM ca si inainte, cand a fugit de la parinti cu 2 lei in buzunar. Chiar am dezbatut cu el seara la o bere mai multe beri, daca e bine sau nu sa ai vise. Eu nu prea am, mi se pare ca mi-l traiesc perpetuu, zi de zi. El are un nou vis (primul a zis ca a fost gresit :D) – sa se mute la tara si sa aibe oi, vaca si inca ceva animale intr-o mica ferma, in 5 ani. Mariane, bem o jintita in 2021, da?!
  • incurcat de povestea lui Gabriela Matei si a lui Marius Tudor de la Photochic (pe care credeam ca ii cunosc) care pareau ca desi apreciaza mult comunitatea de Wedding din Romania, si-ar cam lua zborul spre Anglia sau catre orice alta destinatie. Se pare ca cel mai bine li se potriveste stilul destination wedding si cam asta isi doresc sa faca de acum incolo. Bravo lor, si mie imi place sa pozez pe alte meleaguri (ma simt mai inspirat) dar nu as putea trai in alta parte
  • bulversat de “jack of all trades” pe numele sau Catalin Georgescu. Eu il stiu de ceva timp dar credeam ca face doar fotografie de eveniment corporate (am inteles ca ala ii place cel mai putin totusi). Mi s-a parut ca eram eu in fata salii si vorbesc, pentru ca nu? si eu sunt aLLin in tot ceea ce fac in domeniul foto. Dar un lucru am apreciat la el si eu sigur nu puteam sa il fac: sa fiu atat de concis ca el in tot haosul asta de subiecte abordate. La el parca se legau frumos, sau cel putin povestea lui le lega bine. Jos palaria Domnu’ pentru cat voluntariat ai bagat. Esti tanar, inca mai poti 🙂
  • nervos de-a binelea la prezentarea lui Clare Louise (The Girl who followed her dreams), care a inceput cu un bull-shit inspirational, cum ca nu putem face ceea ce ne dorim din cauza blocajelor mentale, ca inima, ca psihic, etc. Chestii de le vezi la televizor la americani. Am incercat sa o ascult, nu am putut. Am iesit din sala. Abia seara la petrecerea de dupa, am cautat-o si i-am spus sincer de ce am iesit, ca nu pot sa diger chestii din alea. Nu am vazut in viata mea un om care sa “inghita” mai bine o critica negativa, dar sustinuta de convingerile mele. Mi-a multumit si mi-a zis in urma discutiei avute ca apreciaza de zece ori mai mult un om cu o parere ca a mea, sincera, decat unul care a zambit fals si a aplaudat la final doar din complezenta. Ba chiar mi-a explicat in termeni mai putini “siroposi” ce a vrut sa spuna si chiar m-a castigat in cele din urma in mesajul ei!
  • un pic meh! la prezentarea lui Philippe Nieus care a facut tot posibilul sa se faca placut de sala, ducand uneori pana la ridicol incercarile sale. L-au salvat fotografiile senzationale pe care le face si pe care abia asteptam sa le vad iar intr-un nou calup dupa o alta runda de-a lui de glume si prosteli. Dar e de inteles, omul e pasionat si inspirat pe langa altele si de desene animate. Multe dintre imaginile sale, extrem de creative, parca te duc cu gandul la animatiile Disney!
  • cu ochii in lacrimi si la propriu si la figurat dupa prezentarea in afara Workshopului a lui Daniele Vertelli. Omul asta mi s-a parut o simfonie! Nascut si crescut in Florenta, a cascat ochii si gura de mic copil la capodopere ale umanitatii adunate intr-un singur oras, cat nu pot vedea unii oameni in toata viata lor. Am crezut ca face misto de noi initial cand pe ecranul de proiectie ne arata opere de arta si le comenta, ca si cum noi am fi fost niste inculti si nu stiam de ele. David, Capela Sixtina, Fata cu cercel din perla, arhitecturi celebre, fotografi gay, Madona, Andy Warhol, Caravaggio, toate parca fara nici un sens si totusi se legau si cresteau in intensitate, pentru ca apoi sa ne loveasca cu un slideshow cu fotografiile sale, inspirate de-a lungul timpului din toti artistii si operele prezentate anterior. Jur cu mana pe inima ca imi curgeau lacrimi siroaie la final. Multumesc Daniele!

Ce-am invatat la WeddCamp?

Am invatat sa pun mai mult suflet in ceea ce fac. Am marele avantaj, din ce am observat fata de alti colegi fotografi prezenti la eveniment, sa nu depind strict de fotografia de nunta asa ca voi putea filtra si mai mult evenimentele la care voi participa de acum incolo, mai ales din punctul de vedere al relatiei cu mirii. Nu vreau sa fiu doar un prestator de servicii pentru ei, ci vreau sa le devin cel mai recent prieten. Cam asta s-a intamplat in 2016, am cunoscut oameni minunati la nunti si tot asa vreau sa o tin si de acum inainte!

Ma voi cenzura si mai mult in selectia imaginilor chiar daca voi trage mai mult ca de obicei. Ba chiar voi incerca sa fiu si mai organizat (de fapt sa fiu organizat, mai precis) pentru ca pot castiga timp mult din treaba asta.

Am invatat ca e ok sa nu am un vis (incepusem sa-mi fac griji) pentru ca eu imi traiesc visul deja: fac numai ceea ce imi place, de ani buni. Mi-am dat seama inca odata ca e mai bine sa te bucuri de ceea ce ai, decat sa tanjesti dupa ceea ce ai putea avea.

Si nu in ultimul rand am invatat ca sunt si multi oameni faini in bransa asta a fotografilor, despre care se spune in general ca se mananca de vii intre ei. Da, exista si astfel de specimene, dar aia sunt cei care se vand pe doi lei, si le e frica sa nu le fure ciolanul colegu’.

A fost primul meu workshop de fotografie la care am participat (indiferent de domeniu) si se pare ca nu va fi si ultimul. Cel putin eu abia astept WeddCamp 2017!

PS: si da, mai e un lucru – nu mai sunt singurul fotograf de eveniment care a trecut full pe Mirrorless 😉 #SonyForTheWin!

Author: Alin Popescu

Inginer ca formare, grafician ca meserie, fotograf ca mod de viata, Alin este pasionat de tot ce inseamna tehnologie si scrie articole detaliate pe intelesul tuturor.

Share This Post On

2 Comments

  1. Foarte mișto! ! Tare mi-ar fi plăcut sa iau și eu parte, dar am aflat prea târziu despre eveniment! Mult succes!

    Post a Reply

Trackbacks/Pingbacks

  1. Despre WeddCamp, sau cum creste o comunitate de fotografi - aLLin Popescu - […] ), mi-am dat seama cat de mult mi-a lipsit la inceputuri ceea ce se intampla in zilele noastre. V-am…
  2. Cum a fost la WEDDCAMP 2017 - aLLin Popescu - […] anul trecut am zis ca nu voi vrea sa o ratez pe cea de anul acesta (vezi aici cum…

Leave a Reply