Posted on Oct 22, 2012 | 10 comments

Am sa va povestesc cum am ajuns sa gatesc dupa reteta bunului meu prieten Antonio din Galicia (Spania) o caracatita cum numai la ei am mancat.

Pentru ca de ceva timp ma ocup impreuna cu Razvan de  blogul lui culinar, mi-am redeschis apetitul de a manca lucruri bune, dar si de a gati tot felul de chestii interesante. Cum el umbla mult pe siteuri si bloguri culinare, si e mereu atent la ce se intampla in domeniu, a aflat de concursul de pe blogul lui Doru Panaitescu (culmea, coleg fotograf) in care erai invitat sa propui o reteta cu ingrediente de pe www.delicatesedepeste.ro urmand ca apoi 5 finalisti sa primeasca ingredientele si sa intre intr-un nou concurs, pentru cea mai buna si apetisanta reteta.

Pana sa se decida Razvan ce va gati (in caz ca va fi ales intre cei 5 finalisti), urmand ca eu sa fotografiez ca de obicei procesul, hop i-am luat-o inainte si am trimis un link de la blogul meu in care pregatisem o caracatita fix dupa ce ne-am intors din Sicilia si uite asa m-am trezit inscris in concurs.

Cel mai tare insa, a fost ca am fost ales intre cei 5 finalisti, ati ghicit, in competite directa cu Razvan. Asa ca am inceput sa fac misto de el, sa-si vada singur de poze si de gatit, ca eu nu ajut concurenta :). El s-a hotarat asupra unor pastravi cu creveti si orez (aici e reteta) foarte complicati iar eu am decis ca-mi vad de salata de caracatita mancata in Sicilia, cea care m-a propulsat in “finala”. Am planuit cu Razvan sa gatim la mine si sa schimbam si un pic rolurile, adica el sa imi faca poze atunci cand gatesc.

Cand au sosit ingredientele, eu m-am ales cu cea mai mare caracatita pe care am pus mana vreodata.

Ma asteptam sa fie proaspata, nu congelata, dar pana la urma a fost mai bine (veti vedea si de ce). Asa ca m-am hotarat instant ca e loc de 2 retete. Pe langa salata ce mi-o propusesem, am zis sa incerc sa gatesc o caracatita cum numai in nordul Spaniei am mancat: simpla, pe pat de cartofi. Am cerut reteta unui bun prieten, specialist in sea-food si m-am pus pe treaba.

Ingrediente necesare

• 1 caracatita mare
• 2-3 cartofi
• sare grunjoasa, boia dulce si picant, ulei masline

Caracatita, in general, e recomandat sa o congelezi 24 de ore inainte de a fi gatita, chiar daca o cumperi proaspata (pentru a i se distruge fibra si a deveni mai moale o data gatita). Cum a mea a venit deja congelata, nu a trebuit decat sa o decongelez cu aproximativ o ora inainte de a fi gatita. A venit si curatata (un mare plus fata de cea proaspata care iti da un pic de furca), insa, atentie, ciocul nu ii era scos. Trebuie controlat fix la baza tentaculelor, in orificiul central daca se simte un cartilagiu tare. Cu degetul aratator se impinge de pe partea cealalta si se scoate destul de usor.

Mare atentie, cand “manuiti” caracatita sa nu atingeti ventuzele tentaculelor. Acestea va pot suge viata din voi, otravi plus multe alte pericole precum electrocutare, ardere etc. Glumesc, mi s-a parut amuzant cum multa lume cu care am vorbit are impresia ca e periculoasa chiar si moarta. Va spun eu, nu exista nici un pericol, si veti vedea, daca veti gati, ca acele mici ventuze sunt extrem de delicioase. Dar sa revenim la pregatirea retetei/lor.

Intr-o oala mare se pune apa la fiert cu 2-3 lingurite de sare si un strop de ulei de masline. Cand aceasta ajunge la punctul de fierbere, se apuca frumos de cap doamna caracatita si se scufunda de vreo 3 ori in apa clocotita. Un fel de botez asa, mai prelungit, cu scufundari de 10-15 secunde. Acest lucru ajuta la ondularea frumoasa a tentaculelor, pentru a arata bine in farfurie la final (nu e neaparat obligatoriu). A mea a refuzat sa se incolaceasca prea tare (spre deosebire de alte dati cand am gatit caracatita proaspata), motivul fiind probabil inmuierea fibrei tentaculelor datorate congelarii prelungite.

Dupa ce botezul e gata, caracatita vireaza intr-o culoare specifica, aproape violet. Se scufunda complet in apa si se lasa la fiert pentru aproximativ 40 de minute, foc mediu. Foarte important este ca oala sa fie suficient de mare incat apa sa o acopere complet. E util un capac.

Dupa ce s-a fiert, nu se scoate din apa, e foarte important acest lucru, trebuie sa fie mereu fierbinte, chiar pana cand este servita. Intre timp, se fierb si doi trei cartofi fara coaja in apa cu putina sare. Se taie felii rotunde tot pe un fund rotund.

Apoi, cu o furculita si o foarfeca de bucatarie (a mea nu stiu daca este fix de bucatarie, dar numai acolo o folosesc de cand am luat-o) se ridica o tentacula din oala, si se taie bucati deasupra cartofilor.

Se repeta procedeul pana cand se obtine o portie sanatoasa. Mie, asa cum am aproximat, mi-a fost suficienta jumatate din caracatita avuta la dispozitie. Dupa ce am terminat de taiat, am presarat din abundenta atat cu boia dulce cat si picant si apoi, tot din abundenta se stropeste cu ulei de masline. La final se presara sare grunjoasa (obligatoriu pentru o senzatie de exceptie atunci cand e servita).

Gata, pe ea sa nu se raceasca!

Salata de caracatita

Pentru salata procesul este acelasi pentru partea initiala, cu fierberea caracatitei. Insa, dupa ce s-a fiert, este chiar recomandat sa fie scoasa din oala si bagata sub apa rece, la chiuveta cateva minute. Astfel, nu va mai avea acea textura moale, gelatinoasa ca in reteta cu specific Galician si va deveni oarecum zgarcioasa si mai ferma ca textura. Pentru senzatii extreme, puteti folosi o caracatita proaspata, necongelata deloc inainte. Dinti sa aveti 🙂

Ce mai este necesar

• o legatura patrunjel proaspat
• 4-5 catei de usturoi
• 1 lamaie

Intr-un bol de sticla (sau castron de plastic) se decupeaza tacticos caracatita deja fiarta. Pentru o amestecare mai buna si mai usoara, e recomandat sa se procedeze in straturi. Dupa un strat de caracatita, se presara niste usturoi, sare si se stoarce lamaie. Daca sunteti la fel de nepriceputi ca mine in a toca patrunjelul, foarfeca este din nou cel mai bun aliat al vostru.

Se repeta procesul pana cand se termina de adaugat toate ingredientele. Atentie, nu numai tentaculele se folosesc, si capul caracatitei este la fel de bun, asa ca se pune pana la ultima bucatica.

La final se amesteca totul bine si se da la frigider pentru a se raci complet. Pentru aspect, am intors continutul bolului pe o farfurie. A disparut la fel de repede ca si primul preparat 🙂

Sa-mi spuneti care v-a placut mai mult. Pofta buna!

PS: thanks Antonio for your tips!